- Ne-ndeamnă cerul iar la rugăciune,
Pământul tot se-așează în genunchi,
A patimilor veșnică minune
O retrăim, dar spinii tot mănunchi
Îi punem peste fruntea ta, Iisuse.
Mai poți să-nduri? Mai poți încă ierta
Păcatele la spovedanii duse
Ce-mpovărează crucea tot mai grea?
Tu stai tăcut în mijlocul furtunii
Ca mielul dus la jertfă, iar și iar,
Și-n fiecare Paști, sub tâmpla lunii,
Noi așezăm iubirea pe altar.
- Ne-ndeamnă cerul iar la pocăință,
Să fim mai buni, cu sufletul curat,
Ca să-l primim în inimi cu credință
Pe Cel ce șterge-al lumii greu păcat.
Privind smeriți către Iisus pe cruce
Să ne unim cuvântul și-ntr-un glas
Să îi rugăm pe îngeri să usuce
Obrajii arși de lacrimi, pas cu pas
Să ne lăsăm călăuziți spre Paște
Cu inima deschisă, un altar
Să construim în ea pentru-a se naște
Lumina din lumină, Sfântul dar.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.