Desen
În fiecare vers adun magia unei clipe,
Sărutul diminețile ce dau să se-nfiripe;
Un țipăt al cocorilor ce vreau să se aline
De dorul unui răsărit reverberând suspine.
În fiecare gând adun speranța și iubirea,
Tot ce visez să desenez, chiar și nemărginirea;
Petala unei flori de câmp, un zâmbet, o aripă,
Un fluture ce-a poposit pe geana mea, în pripă.
În fiecare zi renasc mai tânără, frumoasă,
Cu plete fluturând în vânt și inima voioasă;
Adun în pumni mărgăritar și boabe dulci de rouă,
Iar în apus mă înveșmânt în strai de lună nouă.
Îmi despletesc cărările țesute viu în stâncă
Și mă adap cu mir divin dintr-o fântân-adâncă;
Pășesc ușor că într-un vis de pace și iubire
Si n-am să preget să ajung pân-la nemărginire.
vezi mai multe poezii de: Florina Emilia Pîncotan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.