Frumuseţea, când ţâşneşte
Din suflete dezrobite,
Se preumblǎ-n spaţii
Neatinse de ispite.
Frumuseţea zgârie
Vederea din ochi miopi
Care vor sǎ o coboare
În noroaie
Şi în gropi.
Frumuseţea, care este,
Este!
Nici mai mare, nici mai micǎ,
Bucurând, ca o poveste,
Sentimentul,
Dacǎ este!
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.