Acceptul erotic,
Obţinut cu o trântǎ,
Schilodeşte dur
Existenţe stângace
Cu dispreţul rece
Pentru femeia sfântǎ,
Cǎutând o salvare
În pǎcatul cel face.
Agentul se-ngroapǎ
În lacrima firii
Ispǎşindu-şi cu calm
Plǎcerea barbarǎ
Motivatǎ mereu
Cu vorbe de clacǎ
Despre-a iubirii povarǎ.
Cine-ar putea
Sǎ-i îmblânzeascǎ
Fiorul acceselor seci,
Înţelegând pornirea
Ca eroarea comisǎ
În tragedia
Din beci?
Leacul iubirii
Dacǎ-i vreunul,
Nu e pustiul
Lipsit de-o femeie
Precum nu-i de folos
Acum sau vreodatǎ
O comedie lipsitǎ
De cheie.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.