De-aş fi constant
În a spera,
N-ar fi deloc nevoie
Minciuna să o-mbrac
Cu vorbe, ca o Zoe.
Cǎ lumea mă iubeşte,
Fără perdea
Sau nu,
E lesne de-nţeles…
Şi nu explic acu.
Oriunde-am mers,
M-a însoţit bagajul,
Povară grea
Pe care-am dus-o
Cu vorbe potrivite
Ce-mi şlefuiau limbajul
Laconic exprimat,
Cum limpede
Am spus-o.
Lumea-i grăbită!
Nu are timp
De şcoală
Şi nici sǎ vadǎ
Clar.
Să-mi fac din ea
Un sprijin
Ar fi curată boală,
Când multe suferinţe
Nu prea cunosc
Hotar.
vezi mai multe poezii de: samoila