Despre lume si viata
Adăugat de: Ellys

CONFESIUNILE MELE


 


Nu cred si nici nu am intentionat vreo data ,in nicio o situatie,sa cred ca sunt o persoana perfecta .Cred ca fiecare dintre noi avem cel putin un defect major pe care uneori nu suntem capabil sa ni-l vedem singui sau si mai rau nu vrem sa ni-l recunoastem.


Eu recunosc defectul meu major si sunt constienta de existenta lui inca din  adolescenta ,timp al existentei mele ,cand a trebuit sa imi iau viata in propriile maini ,indepartandu-ma de casa natala ,de parinti ,de oamenii din sat pe care ii cunosteam inca de cand am inceput sa realizez ca traiest intre ei ,de prietenii mei ,de colegii de scoala ….de tot ceea ce formase pana atunci universul meu.


Am plecat si am inceput sa cunosc locuri noi ,lucruri noi dar ce a fost cel mai important …oameni noi .


Da oamenii noi mi-au adus foarte multe dezamagiri ,foarte multe semne de intrebare ,foarte multe intrebari despre felul in care gandesc oamenii ,despre felul cum vad ei lucrurile dar si persoanele din jurul lor .


Pana atunci eram un copil naiv care credeam ca toata lumea gandeste exact cum gandesc eu ,vede lucrurile exact cum le vad eu ,apreciaza lucrurile asa cum le apareciez eu …..si din nou revin la lucrul cel mai important ,iubeste la fel cum iubesc eu.


Da !Acesta este cel mai mare defect al meu .


Ma indragostesc la prima vedere !Exact asa !


Nu am reusit nici acum sa inteleg ce forte necunoscute ma atrag si ma leaga de anumite persoane intr-un mod atat de puternic .


Inca de la prima intalnirea a privirilor noastre simt ca acel om va ramane pentru foarte mult timp in viata mea, pentru ami completa propria istorie ,pentru a ma face fericita sau nefericita ,pentru a ma sprijini sau ajuta ,dar de regula eu sunt cea care sar in ajutor si daca mi se cere si daca nu ,atunci cand omul de langa mine chiar are nevoie de asta.


Nu ma refer aici neaparat la un ajutor financiar ci la oricare alta forma de ajutor .


Eu sunt buna sa dau sfaturi ,sa fiu umarul pe care se poate plange ,sa ofer iubire si compasiune ,sa fiu intr-un cuvant ,,prostul care moare de grija altuia,,.


Da! Exaact asa ….si nu ma retin sa o recunosc dar insist sa va fac cunoscut faptul ca duc o lupta cu mine insumi sa ma destept din aceasta prostie.


Eu am fost omul care nu am stiut sa ma bucur ,in adevaratul sens al cuvantului,de realizarile mele personale cat m-am bucurat cand am ajutat si am vazut pe fata celui care a primit ajutorul meu ,bucuria .Atunci eu eram cea mai fericita.


Ma leg cu tot sufletul de anumiti oameni .Ma leg atat de tare incat ajung sa sufar din orice  si asta pentru faptul ca nu cer nimic in schimb dar m-as bucura sa primesc cat se poate de des o vorba buna, un gand bun ,un salut in zorii diminetii care sa imi demonstreze ca ma regasesc acolo in gandurile lor.


De multe ori nu se intampla asa pentru ca oameni te uita foarte repede atunci cand le faci bine ….in schimb daca ai gresit o data ,o singura data ,si poate fi o greseala destul de mica ,de neansemnata ……nu te vor uita toata viata .


De ce oare suntem creati asa? De ce oare nu stim sa apreciem si sa iubim omul intr-un mod sincer ,neconditionat ,lipsit de interese ascunse ……….!


Sunt constienta de orice greseala ,de orice situatie in care ma bag ca ,,boul cu caul in gard,, dar degeaba ……Nu pot iesi din acel vartej decat atunci cand povestea este deja ajunsa la maturitate …si nici atunci cu voie buna .Si atunci ma indepartez plina de regrete si nemultumiri  considerandu –ma incapabila de a face totul ca acel personaj sa simta iubirea mea neconditionata .


Nu cer nimic ,intelege-ti ?Dar tanjesc dupa iubire .Astept de cand ma stiu sa intalnesc o persoana care sa imi spuna ,,TE IUBESC,,asa cum esti .Voi fi langa tine mereu ….si aici vreau sa precizez din nou ca nu ma refer la indragostire ci la o iubire pura asa cum si Dumnezeu ne iubeste pe toti .


Si iata ca in acest moment am gasit singura o explicatie .Si Dumnezeu ne iubeste ,ii simtim iubirea insa nici nu il avem alaturi si nici nu l-am vazut niciodata .


De acum inainte voi cauta sa imi educ mintea in asa fel incat sa inteleaga ca oricare dintre persoanele care au facu sau fac parte inca din viata mea ….ma poarta in ganduri  ma evidentiaza in rugaciuni chiar daca mie nu imi fac cunoscuta asta …..pentru ca altfel nu reusesc sa foc o schimbare cu mine insumi .Mereu imi promit ca nu o sa mai fie o alta data viitoare in care sa procedez la fel dar mereu dau gres ….si ajung tot in situatia mea bine cunoscuta ….bine invatata in atatia ani.


Degeaba imi promit ca data viitoare o sa procedez altfel si nu o sa mai repet acelasi scenariu…..


Ma trezesc pur si simplu din nou luata de val si imi spun : ei ,asta e ….sa intamplat din nou …exact ceea ce stiam eu mai bine……fara sa imi pun intrebarea ,inainte ,daca fac rau sau nu….


Uneori ma gandesc ca voi trai momentul ….daca voi fi fericita sau nu, nu este niciodata o intrebare de inceput ….pentru ca macar atat am invatat …si anume ca …fericirea este relativa si de fatada …..cu ea se incepe iar pe parcurs se diminueaza …niciodata nu creste …..cred ca este o chestie matematica ….de invers  proportional…….


La inceput simt ca acea persoana merita sa ma aiba in viata ei ….pentru ca merita pur si simplu acest lucru…..nu pentru faptul ca ar putea sa ma faca fericita pana la adanci batraneti…


La un moment dat ….cand deja am puterea sa imi schimb comportamentul ….las furia din mine sa vorbeasca in locul meu ….dar si ea cedeaza si  preda stafeta suferintei …..care este mult mai priceputa si face ca regretele sa dispara …..transformand foarte repede dezamagirea in satisfactia si punanad totul pe seama unei noi lectii de viata.


Ma opresc in loc ,imi imaginez ca am in fata mea persoana care mi-a provocat suferinta si ii spun cu zambetul pe fata …desi in suflet doare ,doare tare…..ei bine ,gata .Totul ia sfarsit aici ca doar nu o sa sufar la nesfarsit pentru tine.Sunt capabila inca sa stau in picioare chiar daca mi-ai adus destula descurajare si nesiguranta …..Ma intorc la fel de zambitoare continuand sa ii declar  …..ca inca mai stiu sa merg mai departe .Drumul meu nu se sfarseste aici si acum.


Intodeauna am fost considerata o femeie puternica si cu capul pe umeri si chiar sunt Pentru asta nu voi ramane niciodata agatata de greselile mele .Voi lasa trecutul in urma pentru ca acolo ii sta bine ,ii este locul.Ceva ce a trecut poate fi considerat ca nu mai exista si ca doar amintirile ne fac sa ne intoarcem iar si iar ….iar eu refuz categoric sa mai traiesc din amintiri,preferand sa traiesc fiecare moment ,fiecare zi pentru ca ele ne formeaza prezentul …..trecutul nu mai este …..iar viitorul nu va sti nimeni daca va veni .Azi este cel mai important moment.


Viata este o calatorie ….pe care trebuie sa invatam sa o savuram pas cu pas ,clipa cu clipa …..si cel mai important …sa o acceptm asa cum vine …cu bune si rele ….chiar daca poate aduce si suferinta .Si ea este necesara …pentru ca doar suferinta ne ajuta sa ne inaltam  spiritual.


Nimic nu dureaza o eternitate ….ci alterneaza …..Dupa o satisfactie ,o bucurie ….trebuie sa ne asteptam si la lovitura de gratie .Cu ea se echilibreaza balanta vietii .Daca am fi mereu fericiti am uita sa ne platim fericirea .Am uita sa multumim celui care a fost langa noi si ne-a ajutat sa o traim ….asa ca tot el ,Dumnezeu ,ne da si ne ia…..atunci cand noi uitam sa Multumim…..si ceea ce am observat a fost faptul ca exact atunci cand totul pare sa fie perfect ….sa mearga ca pe roate …trebuie sa fiu pregatita pentru o noua incercare…motiv care m-a facut sa inteleg ca drumul catre fericire nu ar putea fi  numit drum daca nu ar fi plin de diverse obstacole si dezamagiri.


Cu ani in urma ,cand ma aflam in suferinta credeam ca acolo lumea se va sfarsi …..ca nu ar putea exista nimic mai rau si ca de fapt toate sunt intoarse impotriva mea.


Trecand anii peste mine si necazurile mele ,am ajuns sa inteleg ca de fapt nimic nu este intamplator ,nimic nu se intampla asa ….degeaba….si am invatat sa accept si sa recunosc ca am si eu partea mea de vina.Deci .Sufar,suport consecintele greselilor proprii si nu uit ca de fiecare data sa imi promit solemn ca nu o sa se mai repete pentru ca ma voi schimba, invatandu-mi lectia….si spunandu-mi ca aici se incheie un capitol al vietii ,ca voi deschide un altul nou si ca voi merge mai departe….bazandu-ma pe bagajul de cunostinte acumulate.


Sunt o fire extrem de hotarata si niciodata nu am acceptat sfaturi ,pareri pentru ca eu nu pot asculta de altii….nu le pot accepta scenariile considerand ca doar eu pot sa stiu ce ar fi mai bine pentru mine.


Riscul reusitelor sau al nereusitelor a fost al meu si am avut intodeauna puterea sa mi-l asum ….ne cautand vinovati sau tapi ispasitori.


Nu pot spune ca de fiecare data am ales corect sau am facut exact ce trebuia ca sa imi fie bine ….insa din greseli am invatat …nu m-am lasat doborata de povara lor …..ba chiar am devenit si mai puternica .


Niciodata greutatile nu m-au speriat .Din contra am devenit si mai ambitioasa si cu mult mai multa incredere in mine.


Sunt omul care nu stiu sa cer ajutorul …..iar lacrimile ,regretele ,suspinele,esecurile si infrangerle le ascund foarte bine in interior ,ferite de privirile iscoditoare ale celor care nu ma scapa din ochiii …incercand sa ma copieze crezandu-ma mereu fericita….ne stiind nici unul dintre ei ce lupta grea se duce in interiorul meu pentru ca am stiut intodeauna sa afisez aceeasi privire senina si stralucitoare….


Viata m-a invatat sa lupt ,sa ma ridic singura dupa fiecare cadere si sa o iau de la cap iar si iar.


Nu am cautat sa imi descarc sufletul in fata nimanui doar cu scopul de a fi compatimita….ci am incercat intodeauna sa arat putere si sa transmit celor capabili sa observe ,o pilda ,o invatatura….si sa stiti ca putini au fost care au reusit sa ma cunoasca …sa imi descopere slabiciunea .


Aparent sunt o femeie cu care poti urni muntii din loc.In realitate insa …fara iubire ….fara un suflet de care sa ma simt legata si alaturi de care sa ma simt ,,intreaga ,,nu sunt buna de mai nimic .


Atunci cand iubesc pe cineva ,iubesc intr-un mod destul de greu de inteles si pentru mine,dar iubesc fara nici o conditie .Iubesc doar cu un scop poate .Scopul de  a avea sursa de reancarcare energetica …..


In fine .Sper ca tot ce a fost mai greu si mai greu a trecut.Undeva in zorii diminetilor mele soarele incearca timid sa rasara si ,,pe strada mea,,…iar eu privindu-l pentru a nu stiu cata oara ,ma imbarbatez singura spunandu-mi ca voi supravietui si de aceasta data.


Si ceea ce este cel mai important pentru mine ….a ajuns sa fie ideea ca nu voi mai incerca sa imi caut jumatatea ….deoarece alaturi de o jumatate falsa …nu voi reusi niciodata sa fiu un intreg ……


Eu sunt un intreg ….asa am fost nascuta …un intreg .Am putut sa fiu si femeie ….am inlocuit si barbatul care doar isi mima barbatia …in schim imi era cea mai grea povara .


 Nu va mai plangeti de singuratate .E mult mai bine sa fii singura si fara obligatii ….decat singura in doi.


 


 



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.