Altul, nefiinţǎ, inegal,
Doamne, câtǎ suferinţǎ
A minţii croitǎ ideal
Ȋn zbuciumata fiinţǎ!
Mintea iute, domnişoarǎ,
Concentratǎ, versatilǎ
Uitǎ, şi nu-i prima oarǎ,
Cǎ şi ea e o copilǎ.
Ideea simplǎ, ca femeia,
Cuprinde-n ea tot infinitul,
Uscatul mare şi scânteia,
Calea vieţii şi sfârşitul.
Dar mintea, chiar ispititoare,
Ȋl va cunoaşte pe Heraclit,
Şi-atunci va fi de-acord
Cǎ-i schimbǎtoare
Precum e totul hǎrǎzit.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.