Trebuie să-ţi aminteşti, în fiecare clipă,
C-averea ta eşti tu, atât, nu banii mulţi,
Chivernisind-o bine şi stâns, şi în risipă,
E o dovadǎ bunǎ cǎ ştii şi să asculţi.
Bogǎţii sǎ ai n-ai vrea, că ţi-ar fi o povară
Singur s-o duci în spate, mereu sǎ o-ngrijeşti,
Mai bine sǎ fii liber c-un Dumnezeu la ţară
Sǎ pǎcǎleascǎ Moartea cu gesturi mai fireşti.
Frica nu te cuprinde chiar dacǎ sărăcia
E lucrul cel din urmǎ la care te gândeşti,
Că ea e mai stabilǎ şi nu cazi în prostia
Să nu vezi adevărul cu care te-nsoţeşti.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.