Singuraticul, când vrea,
Se gândeşte
Şi la el,
Cǎ sunt doi la vreme grea,
El cu sine,
Într-un fel.
Prǎbuşindu-se în hǎuri,
Singuraticul tânjeşte
Dupǎ ceruri fǎrǎ gǎuri
Ce l-ar inspira
Hoţeşte.
De aceea nu-ndrǎzneşte
Sǎ cerşeascǎ
Un fior,
Rǎzboindu-se câineşte
Cu cel fǎrǎ de umor.
Singuraticul, nebunul,
Se uitǎ la o femeie,
Doar aşa, sǎ fie,
Sǎ nu-l vorbeascǎ lumea
Ori cǎtunul
C-a legat prietenie.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc tuturor pentru comentarii!
Danab cred cǎ ai dreptate. Aşa era scris şi în manuscrisul meu. Ghinion! Ca sǎ fim la modǎ.
Samoilǎ
samoila (autor)
vineri, 13 mai 2016
Singuraticul tânjeşte
Dupǎ ceruri fǎrǎ gǎuri
Ce l-ar inspira
Hoţeşte.
De aceea nu-ndrǎzneşte
Sǎ cerşeascǎ
Un fior,
Rǎzboindu-se câineşte
Cu cel fǎrǎ de umor.
Citit cu drag!
aspiranta
joi, 12 mai 2016
Interesant! Sunt și oameni de aceștia...
Petru
joi, 12 mai 2016
frumoasa poezie...mi-a placut mult de tot..in schimb as avea de facut o remarca..sper sa nu fie cu suparare..cel putin asa vad eu,citind poezia...
"Doar aşa, sǎ fie" si "Cǎ a legat prietenie"..aceste versuri fac sa se piarda muzicalitatea poeziei..ma gandesc ca ar fi sunat mai bine "C-a legat prietenie"
cu "prietenie"...si drag pentru frumoasele tale postari...
danab
joi, 12 mai 2016