Atâţia ştiutori
Îşi dau mereu
Cu presupusul,
Mimând cǎ înţeleg orice
Şi, uneori, se supǎrǎ
Cǎ nu le eşti supusul.
De ce?
Sǎ ştiu, e anevoie.
Atoateştiutorilor,
Nu puneţi botniţǎ
Cuvântului
Ce-l scriu
De voie sau nevoie.
Dacǎ nu aveţi sare
În solniţǎ
Sǎ simţiţi gustul mǎrii
Cernite,
Mergeţi printre cǎrţi
Sǎ întâlniţi poeţii
Care îngrijesc
Cuvintele rǎnite.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
superba....si adevarata!
felicitari!
danab
miercuri, 18 noiembrie 2015