Subiecte excesive, tratate cu indulgenţǎ,
Ne conduc la agitaţii pline de efervescenţǎ,
Tensiunea sufleteascǎ, dureroasǎ şi-ncordatǎ,
Rupe echilibrul vieţii fǎr-o lacrimǎ vǎrsatǎ.
Trei beţii, prea sufocante, demonic transfigurate,
Provoacǎ halucinaţii cu seducţii ruinate
De iluzii demascate în dramatice scenarii
Cu care coşmarul morţii roade tot ca nişte carii.
Voluptatea, ca o artǎ, scǎldatǎ în satanisme
Întrǎ în vârtejul sorţii înţesatǎ cu truisme,
Încât o naivitate este calea salvatoare
Pentru risipirea vieţii în forme exterioare.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.