Pe când eram copil
Acasă,
Într-un sătuc de munte,
Mi-a spus o babă
Grasǎ
Că o să am prea multe!
Speranţa mea,
Fiu din popor,
Purtat cu vorba
De deştepţi,
Va fi-nplinită
În viitor,
Ca şi-n trecut,
Silit la ,,drepţi!”.
Şi s-ar putea ca viitorul
Să fie, chiar şi el,
Absent.
Şi-atunci,
Cum să nu iau toporul,
Să fac din viitor
Prezent?
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Interesant punct de vedere. Am să mai trec cu drag pe pagina ta.
crina_pavel
joi, 05 noiembrie 2015