Suntem bântuiţi
De vise
Şi frumoase,
Şi rebele,
Nu credem
Cǎ sunt proscrise
Nici în cântec,
Nici în stele.
Ce pǎcat
Cǎ nu putem
Sǎ ni le postǎm
În minte,
Vise dragi,
Vise totem
Cu-nţeles
Fǎrǎ cuvinte.
Totul e
Sǎ nu visezi
Cǎ în tine
Visu-i mort
Şi,
Plângând,
Te enervezi
Cǎ nu-ţi vin
Corǎbii-n port.
Pǎrǎsit ca o comoarǎ
Îngropatǎ de-un strǎmoş
Timpu-ţi macinǎ
La moarǎ
Visele cǎzute-n coş.
Nu-mi atinge visul,
Dragǎ,
Nici cu respiraţia,
Cǎ se stricǎ
Foarte iute
Lezând inspiraţia.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
poezia este interesantă, te felicit
raluk
luni, 28 septembrie 2015