Destăinuire
de Mihaela Ianculescu
Fantoma mea cu ochi de ametist și plete verzi
Din cartea vieții o filă rup și vreau ca tu să crezi
În lacrimi fierbinți ce au căzut la despărțire
Și-n tresărirea inimii vibrând pentru iubire...
Să crezi în sufletul ce-a înotat în suferință
Și în genunchi înfrânți și înviați doar prin credință,
Să înțelegi că nu-mi doresc din vină sau eroare
Să tulbur nici măcar o umbră-n lumea-aceasta mare!
Doar ție îți vorbesc despre trăiri și gânduri
Și știu c-ai să-nțelegi ce să culegi din rânduri,
Cu tine-mpart secrete la fel ca-ntâia oară,
Dar nu lăsa tristețea mea ca să te doară,
Nu vreau să te implici, să știi ce-i suferința
De vrei, ascultă-mă și-atât...aceasta mi-e dorința...
Trimite-mi din eter un simplu gând de bine
Și se va-ntoarce-n timp într-un buchet la tine...
Drept. rez. de autor
vezi mai multe poezii de: Mihaela Ianculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.