Nimeni nu mi-a vorbit mai pragmatic despre viaţă decât moartea.
Poate tocmai de aceea am învăţat să mă bucur de fiecare clipă în
care tu te confunzi cu mine. Liliana Trif
- Destinul meu e-o stranie-ntâmplare
În care nu-i nimic întâmplător,
De-atâtea ori am învăţat să mor
Ca să renasc în viaţa următoare.
Destinul meu e-un drum aleator
Curgând spre destinaţii nerostite,
La margine de gând, te-aştept, iubite,
Şi nu mai ştiu, de mine ţi-era dor?
Sau poate de o stranie-ntâmplare
Pe care n-ai trăit-o pân-acum...
Mai cauţi încă urmele pe drum?
Mă vei găsi în viaţa următoare?
- Destinul meu parc-ar fi scris de tine
Cu pana înmuiată în amor,
Că inima-mi vibrează și mi-e dor
Când gura ta nu poate să aline
Secundele ce trec întâmplător
Pe-o margine de vers cerşind iubire
Ori așteptând o unică privire
Când îmi doresc să fiu nemuritor.
Destinul meu e scris în palma care
Mă mângâie în nopți târzii când plâng
Şi-atunci când aripile-n zbor se frâng…
Te voi găsi în viața următoare.
vezi mai multe poezii de: Liliana Trif
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Asa este, Mimi! Iubirea este forta care pune in miscare intregul Univers! Multumiri de suflet pentru semnul de popas si lectura!
Liliana Trif (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015
Asa este, Mimi! Iubirea este forta care pune in miscare intregul Univers! Multumiri de suflet pentru semnul de popas si lectura!
Liliana Trif (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015
Multumiri de suflet, Dinculescu Cezar!
Liliana Trif (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015
Onorata de semnul de lectura si apreciere, Banu. Mircea! Multumim!
Liliana Trif (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015
Ioan : Dac-ai veni te-aş aştepta pe plaja
Unde doar luna-mi ţine de urât
Şi-aş croşeta din spuma mării vraja
Ce te-ar aduce-aici, aş da oricât
Să te găsesc pe ţărmurile albe.
Acolo numai îngerii-ndrăznesc
Să înnopteze, când în larg, talazuri
Se ’nalță pân’ la ceruri şi unesc
Două extreme sub cupola lumii,
Privirea ta alunecă păgân
În decolteul amplu. Geana lunii
Se-nchide pudic când mi-atingi un sân.
Liliana Trif (autor)
vineri, 20 noiembrie 2015
Frumoase versuri....totusi dragostea ramane esenta acestei vieti !
Mimi E.
vineri, 20 noiembrie 2015
FĂRĂ DE CUVINTE..ATÎT DE FRUMOS..
Dinculescu Cezar
vineri, 20 noiembrie 2015
Şi aceasta este minunată! Felicitări!
Banu.Mircea
vineri, 20 noiembrie 2015
Liliana... Mi-e dor să ningă-ncet, să laşi zăpada
Să-mi șteargă ochii cu năframa ta,
La poarta unui vers să poposească
Un ren și tu-mbrăcată-n catifea
Să-ntinzi bagheta albă, fermecată,
Din sania ce-noată prin nămeți
Și să transformi magia-n sărbătoare,
Să-mi sari în braţe şi să mă răsfeți
Întocmai ca pe-o zveltă pianină,
Cu degetele lungi pe omoplați,
Să se aprindă-n brad câte-o lumină
Când mușc din sânii mici și aromați.
nutzu
vineri, 20 noiembrie 2015