Destin
Suntem o rezultanta a celor mai pregnante ganduri ale fiintei noastre
Vaslim condusi de-o fericire , fie chiar pseudo , banala , urmand cotidian
Aceleasi ritualuri si retete ce le vedem in jur sau le citim in astre
Si nu-ntelegem ca de fapt acest miraj zis fericire, vine pe-un cal troian
Asa ca ne predam domnului Timp si doamnei Spatiu, sarind inconstient
In caruselul generatiilor unde au stat comod , dupa precambrian
Lasand la carma domnul Timpul care conduce , nepăsător dar consecvent
Spre-aceiasi destinatie necunoscută ,urmand parca acelasi plan !
Apar însă și clipe in viata in care chiar si-asa condusi letargic
Ne ridicam din scaunul obisnuintei , privind in jur uimiti
Cum domnul Timp ne-a imbatranit , zambind , lovindu-ne insa napraznic
Lasandu-ne sa fim doar spectatorii finalului dramatic ,unde cadem loviti !
Ce a -nseamnat de fapt , ne intrebam , a fost miraj, aceasta viata ?
S-a scurs prea repede , ca-s ani ce cu adevarat n-au fost traiti
Am fost condusi doar de destin , de timp , privind orbiti in fata
Ca la final de drum sa fim debalastati intr-un neant fara suflare , istoviti ?
Si-atunci conchidem -Vrem sa savuram deplin, in fiecare dimineata
Caldura razelor, sau viața în esența ei , o briza rece dinspre mare
Sa ne spalam cu roua pura , ochii , fața , a tămplelor albeata
Spunandu-le cu drag celor din jur , fiti fara grija ,noi suntem fericiti !
vezi mai multe poezii de: Cristian del Nor
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.