Devenirea
...
Dacă prea tare durerea mă apasă,
Poate cine știe, e semnul de plecare
Când din viață nu mai am rămasă,
Dar poate nu plec, ci mă-ntorc acasă,
Iar steaua mea va străluci mai tare.
...
Dacă destinul ne e scris în astre,
Se prea poate să fiu și eu o stea
Iar de este-așa, cerul e casa mea
Și de-ți este dor mă poți vedea,
Strălucind pe bolta nopților albastre.
...
Și dacă mă duc de unde am venit,
Sincer să fiu, nu-mi este teamă,
Atât a fost, iar dacă s-a sfârșit
Mulțumesc pentru ce-am primit
Plecând în veșnicia ce mă cheamă.
...
Pentru o viață-ntreagă-aici cu tine
Mi-aș da bucuros veșnicia toată,
Tu, întruchiparea lumilor divine
Ai aprinde focul dragostei în mine
Și-aș reveni aici cu tine-odată.
...
Și atâta dor de tine-n viaț-am strâns
Și mi-e inima de tine-atât de plină
Că o viață cu tine nu-mi e de-ajuns
Și de lumina ta m-aș lăsa pătruns
Pentru-a deveni amândoi, lumină.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.