Prea devreme m-ai adus
în lumea de reguli şi de constrângeri,
mamã!
Prin mâinile mele fragile
mai curg încã picãturi
din interstiţiile stelare
prin care-am trecut cândva…
În jurul meu, se-nvârt toţi cei care
se simt aici acasã,
ridicã poveri,
pe care le trec râzând
de pe un umãr pe altul,
în timp ce clipa confortabilã
le-adãposteşte somnul, visele, iubirea.
Pe când eu...
Ating lucrurile cu sufletul, mamã,
nu cu mâinile.
Degetele mele se-agaţã obsesiv
de tãcerea zilelor apuse
şi cautã dincolo de ea,
dincolo de luminã şi de întuneric,
cautã amintirile,
cautã începuturile.
Începuturile a ce, mamã?
Cã tot orbecãi prin scrumul zilelor de-odinioarã
şi nu m-aleg decât cu latente cuvinte dulci-amare.
Eu şi cuvintele ne suntem unul altuia far,
în timp ce pe sub picioarele noastre curge
întunecatul râu al clipei
şi-al obişnuinţei...
Mai ating uneori cu sufletul
câte un colţ de stea
sau câte un spin amar...
Şi, nu ştiu de ce,
din ce în ce mai deşi sunt spinii...
Şi-atunci,
la ce sã iau mai bine seama,
mamã,
în lumea de reguli şi constrângeri
în care m-ai adus?
La sufletu-mi pierdut prin lucruri
sau la mâinile
prin care simt cum pulseazã
tãcerea şi cuvântul,
lumina şi-ntunericul,
începutul şi sfârşitul?
vezi mai multe poezii de: intel1anima
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc mult, Ina M., pentru comentariul tău! M-ai emoționat profund! Ce bine-ar fi ca acolo, sus în cer, să-mi recuperez libertatea și nimic să nu mă mai doară!
intel1anima (autor)
joi, 09 mai 2019
Lasă degetele sufletului să simtă...
Să simtă din nou lumina universului!
Mâna care duce greutățile lumii e ruptă,
Dar tu aduci ofrandă purpurie versului
Și cu inima atingi stelele care cândva
Te-au îmbrățișat și ți-au cântat...
Ai timp destul acum a observa
Că lumea asta a reușit și-a îndesat
În sufletul tău durerea și răutatea...
Acolo, sus în cer, vei recupera libertatea
De odinioară...și n-o să te mai doară!
Ina M.
marți, 07 mai 2019