Ieri mi-a murit cheful de viață,
Degeaba-am stat să îl resuscitez,
Căci dus a fost și-s fără de speranță,
S-a stins în mine și cel din urmă crez.
Azi numai timpul trece înainte,
Căci totu-n jurul meu parcă a stat,
N-am mai avut să bag vise mărunte,
Să repornesc al vieții tonomat.
Când ne iubeam atunci cu-nversunare
Viața noastră n-a stat o clipă în loc,
S-a scurs precum o apă curgătoare
Spre-al mării estuar de nenoroc.
Un firicel subțire se prelinge încă,
Sunt gânduri și-amintiri din alte vremuri,
Căci neclintite-n suflet ca o stâncă
Mai scaldă-n vise ale nopții ceruri.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc din suflet Cami !
caprarflorin (autor)
luni, 16 noiembrie 2015
O poezie deosebită pe care ai citi-o şi ai reveni la ea...
Cami
luni, 16 noiembrie 2015
Multumesc din suflet Florian !
caprarflorin (autor)
luni, 16 noiembrie 2015
Foarte frumos. Felicitari!
florianruse
luni, 16 noiembrie 2015
Noapte bună, somn uşor
O să mi se facă dor-
O să vin să te citesc
Mii de ori să-ţi mulţumesc.
pavalachepaul
luni, 16 noiembrie 2015
Multumesc din suflet Paul! O seara frumoasa!
caprarflorin (autor)
duminică, 15 noiembrie 2015
Este o dragoste să te citesc.
Mulţumesc.
pavalachepaul
duminică, 15 noiembrie 2015
Multumesc mult Mimi ! Ma bucura aprecierea ta!
caprarflorin (autor)
duminică, 15 noiembrie 2015
Frumoase versuri! Viața e într-adevăr un tonomat...
Gabriela Mimi Boroianu
duminică, 15 noiembrie 2015