Dragii mei , doresc să imi expun punctul de vedere în legătură cu tema săptămânii şi comentariile mele la poeziile postate. Când am propus această "joacă" poetică scopul meu a fost de a stimula creativitatea poetică care ştiu că există in fiecare. Recunosc că şi eu am nevoie de câte un impuls pentru a scrie. Practic , tema săptămânii urma să mă impulsioneze si pe mine. Rezultatele au fost uimitoare pentru mine, am citit poezii în care aceeaşi temă îmbrăca diferite forme. AM CITIT TOATE poeziile postate la temă , chiar daca în ultimul timp nu am avut timpul necesar sa comentez chiar la toate, fapt pentru care îmi cer scuze, dar cer si indulgenţa voastră. Am rămas în urmă cu lecturarea poeziilor poeţilor consacraţi din această cauză. Faptul că eu am propus această temă săptămânală m-a făcut sa vad fiecare creaţie ca pe o floare răsărită dintr-o sămânţă sădită...de mine. Iertată să-mi fie vanitatea... Dar nu am putut fi prezentă la fiecare poezie cu un comentariu. Şi nu vreau să se supere nimeni şi doresc înţelegere din partea voastră în privinţa aceasta. Mi-aş dori ca fiecare din cei care au scris să fi făcut asta din dorinţa de a crea , nu de a primi un comentariu de la mine personal. Deşi am citit , repet , fiecare poezie împreună cu comentariile aferente , nu am avut timpul de a lăsa un semn de apreciere la toate . Vă specific că scrieţi pentru voi , pentru bucuria de a scrie , de a împărtăşi lumina voastră cu ceilalţi. Am observat , cu părere de rău , că unele poezii au fost şterse de la temă, mi s-a reproşat, cu ceva timp în urmă, că am "sărit" pe cineva la comentarii...Am observat poezii care nu fuseseră trecute la temă ...ori cum e posibil să observ asta dacă eu nu le citesc ? Că mi s-a reproşat şi asta. Dragii mei ,nu doresc ca un salt frumos pe tărâmul poeziei să se finalizeze printr-o ...cădere. Nu am comentat niciodată din complezenţă, am încercat să exemplific părerea mea , nu să mă rezum la câteva cuvinte. Nu am comentat ca o răsplată la comentariile primite la rândul meu. Nimic din ce am scris nu a fost fals , ci a fost expresia impresiilor mele generate de poezia citită. Nu am şters nici un comentariu de când sunt pe site pentru că îmi asum tot ce am scris . Nu am şters nici o poezie pentru că ...m-am supărat. Nu înţeleg această atitudine pe care o echivalez cu a lua înapoi darul oferit , bun sau rău, apreciat sau nu. De multe ori poate nu am fost pe placul celor ce au scris , dar mi-am spus părerea mea sinceră. Repet, părerea mea din punctul de vedere al unui simplu cititor. M-am legat de mai multe ori de semnele de punctuaţie pentru că le consider importante şi probabil am supărat cu asta. Am şi greşit ... şi spre marea mea bucurie , am fost corectată. Faptul că mi s-a comentat din punct de vedere al analizei poeziei m-a ajutat , nu m-a împins în jos. Mulţumesc iar Cameliei Ardelean pentru asta ! Mi-am dorit ca acei care au cunoştinţe de tehnica literară să intervină ,să ajute cu părerea lor. Dar nu au făcut-o dintr-un motiv simplu ...ori au fost respinşi , ori consideră că nu e bine să supere , ori consideră ca nu au dreptul de a se amesteca. Eu mă amestec ,dragii mei , fie că vă supăr, fie că nu . Îmi place să fiu deschisă şi văd orice intervenţie de a critica în mod obiectiv drept un pas înainte pentru fiecare. Dar pot şi greşi, ori dacă ceilalţi care ştiu şi văd asta nu intervin se persistă în greşeală,nu? De ce oare trebuie să stăm deoparte ? Sau să ne fie frică să ne spunem punctul de vedere pentru că poate supărăm ? Modul meu de apreciere al unei poezii ia în calcul multe aspecte...nivelul poetic al celui care scrie , mesajul , trăirea , modul de exprimare şi cel mai important ...modul in care ,ca cititor , rezonez cu poezia respectivă. Degeaba scrii o poezie bună tehnic dacă e rece,nu ? Dacă avem o poezie bună la un începător , plasată la un veteran în poezie ea poate fi slabă ! Pentru că cerinţele diferă în funcţie de nivelul poetic al fiecăruia ,aşa cum am susţinut. Nu poţi stabili un tipar al analizei , el se modelează în funcţie de multe aspecte. Din acest motiv am reacţionat la unele poezii susţinând că sunt slabe raportat la nivelul poetic al anumitor confraţi :) pe care îi stimez sincer şi chiar din această cauză am si comentat. Eu sper că nu s-au supărat pe mine. Şi mai ştiu încă ceva ...nu putem fi mereu aceeaşi , nu avem acelaşi avânt poetic mereu, oameni suntem si mai avem şi alte probleme care ne pot afecta. În concluzie , am să continui cu tema săptămânii pentru că eu sunt mai încăpăţânată şi nu prea dau înapoi , deşi sunt de multe ori tentată să fac asta. Dacă nu comentez la fiecare poezie ,nu vă supăraţi , scrieţi pentru voi , cu bucuria de a darui. Nu vreau să îmi comenteze cineva la poeziile mele din OBLIGAŢIE pentru că am comentat şi eu la rândul meu ! Prefer să se abţină,în acest caz ! Aştept să vă spuneţi părerea în mod deschis la poeziile mele si VREAU critică obiectivă şi argumentată. Vă rog să aveţi curajul de a vă spune părerea sinceră şi să nu vă supăraţi când altcineva face acelaşi lucru. Să renunţăm la şicane de altă factură şi să ne ocupăm de POEZIE ! Să renunţăm la supărări trecătoare care nu fac decât să influenţeze negativ ceea ce scriem. Să luăm modelul marilor poeţi care se află în stânga paginii şi ne privesc ! Să învăţăm de la ei ce este POEZIA , citindu-i ! Să învăţăm a zâmbi şi a ne iubi aproapele , chiar dacă are şi defecte. Eu vă iubesc pe toţi în aceeaşi măsură , cititori sau confraţi, pentru că ne leagă firul de mătase al frumoasei Poezii...
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
danab: nu te supara că te întreb, dar dece tot scrii comenturi si apoi le stergi ?
M Horlaci
luni, 05 octombrie 2015
Draga mea, Dănuţa,
Am citit comentariul tău şi am citit şi poezia. Văd că eşti supărată şi te înţeleg.
Vreau să-ţi spun ceva şi îţi spun cu sinceritate: NU TE URĂŞTE NIMENI..., şi eşti preţuită pe bune, chiar dacă sunt mici scântei de smoală aruncate-n vânt. Eu vă iubesc pe toţi şi toţi îmi sunteţi dragi... dar la tine se întâmplă un fenomen destul de frumos.
Am să mă explic.
Te urmăresc ce scrii şi cum scrii şi eu sunt bucuros pentru evoluţia ta poetică. Ai o frumuseţe a sufletului care place. Nu crezi că ar trebui să te concentrezi pe poezie, numai pe poezie şi atunci vei străluci mult mai mult în viitor? Eu apreciez poezia ta şi menirea mea nu este să împac oamenii, numai că vreau să te întreb ceva: dar dacă nu ai dreptate? Referitor la piatră, atât cât o ştiu eu pe Adina, ea s-a închis în ea şi consideră că tristeţea asta este o piatră. Pentru mine este o formă de autocontrol pentru un om ambiţios şi... Adina.. nu s-a referit la tine, sunt în stare să pun frumuseţea sufletului meu în joc pentru acest lucru. Tu mă ştii, Dana, că citesc şi comentariile şi poeziile. Pot spune şi iar NU greşesc că Adina şi Gerra, sunt sincere şi te preţuiesc cu adevărat... deci, nu are nimeni nimic cu tine, crede-mă, Dana.
Pe acest site mai este cineva rău, care se bate şi cu Dumnezeu (îmi fac semnul crucii), dar după câteva zile revine cu FORŢE... şi ştii de ce? Pentru că nu-i răspunde nimeni la provocările lui.. pe care eu nu le înţeleg. Dar înţeleg ceva... este spiritul de revoltă, este spiritul de luptă, este spiritul creator din artist. Stăpânirea acelui spirit E O ARTĂ. Aici intervine talentul, dacă reuşeşti să-ţi îmblânzeşti spiritul revoltat şi să-l pui să scrie, să-i pui hamul creaţiei şi să-l biciueşti în frumos. Mie îmi pare rău că tocmai noi, cei mai vechi membri ai acestui site, nu mai avem încredere între noi.
Cu riscul de a te supăra eu cred că am fost obiectiv şi aşa voi fi şi pe viitor. Eu nu am luat partea nimanui si nici nu aveţi nevoie să vă ia cineva partea, simplu: NU e război aici. Vreau să dai drumul la spiritul tău creator, vreau să văd lumină la tine, vreau să te văd înflorind, vreau în prag de toamnă să-mi scot pălăria când versul mă-ndeamnă: să uit ironia.
Dănuţa, mă repet, un scriitor scrie cu pana sufletului şi dacă poezia este bună vin şi comentariile. Cât priveşte discuţiile din privat, hai să fim serioşi că şi eu în privat am fost făcut cu sare şi cu oţet, dar am fost blând şi aşa trebuie să fiu. Cândva am vrut să fac comentarii cu un grad de dificultate mai ridicat, dar se producea o sufocare a puritatii poeziei si pierdeam frumuseţea naturală a versului scris de confratele începător. Mi-a plăcut să fiu lângă voi simplu, frumos, obiectiv şi să vă încurajez sau să altoiesc acolo unde este cazul. Simplu am fost in comentarii pentru că poezia era scrisa de aspirantii la statutul de poet. Acum ma limitez sa va citesc pentru că scrieti frumos, revarsati parfumul sufletelor pe portativul creatiei si asta mă bucură mult.
Eu cred că nu are rost să te superi şi vreau să mergi mai departe... aşa cum ştii tu şi cum simţi prin prisma sufletului. Zici că ai iertat, dar dacă Adina nu e supărată pe tine... ce să ierte? Eşti sigură că e supărată pe tine? Eşti sigură că eşti oaia neagră? Nimeni nu a zis aşa ceva... de ce îţi atribui merite peste limita dată de Dumnezeu? De ce dai verdicte cu putere de lucru judecat? Şi ce, oaia neagră nu e frumoasă? Ştii ce scria ESENIN despre oi? Amurgul: turmă vânată de oi... Ce s-ar fi întâmplat dacă se supăra o oaie că o pictează imaginar în amurg? Mie îmi plac oiţele, şi sunt aşa de sensibile şi aşa de dulci...
Când eram mic, Dănuţa, luam cartea de poezii şi mergem cu oiţele şi le citeam poezii.. şi ce ciudat... aveam o oaie neagră şi frumoasă.. mama îi zicea Negruţa... Să ştii că dădea un lapte aşa de bun şi a şi fătat doi mei. Ştii ce n-am înţeles eu, Dănuţa mea sensibilă? De ce mieii erau albi când oaia era neagră? Dar atunci mă întrebam şi de ce oaia neagră e neagră şi nu e... hai să zicem roşcată? Târziu, foarte târziu mi-am dat seama de ce oaia neagră este neagră: avea părul vopsit de natură dar sufletul îl avea tot de oaie. Într-o zi a venit lupul la noi şi un vecin avea puşcă... luată pe pile că era membru de partid, dar era cam chior şi le şi bea, şi ce crezi că a făcut atunci când a venit lupul? Oile erau undeva lângă părul lăptos în dosul stânii şi vecinul bătrân comunist când a ţipat lumea... lupul...lupul... lupul.. a confundat oaia neagră cu lupul şi a tras... cu puşca. Lupul a fugit, oaia a rămas împuşcată iar mieii au rămas albi.
Eu am plâns. M-a durut, dar mama nu s-a supărat pe vecin atunci că era cu partidul şi parcă o aud pe mama printre suspinele mele... lasă mamă că avem doi mei şi oricum era bătrână şi trebuia să o tăiem. Oaia respectivă era la prima fătare. A doua zi, acelaşi vecin a împuşcat şi lupul şi atunci când a venit cu el în spate la noi să ni-l arate... mama a ieşit cu o nuia şi a zis: lupule cu trei cojoace vin’ la mama să te joace... dar lupul era mort şi în ochi îi lucea amurgul ca o turmă vânată de oi.
Consideratie, Dănuţa mea sensibilă...
Scuză-mi greselile e ora 03.03
Îmi pare rău că iar ai şters comentariile...acest comentariul a fost scris între două ştergeri ale tale, Dănuţa….
m-aş bucura să-l repostezi, cu tot reproşul frumos la adresa mea. Eu nu sunt supărat pentru ce mi-ai reproşat…şi te preţuiesc condiţionat de necondiţionat…
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 03 octombrie 2015
Este trist ce se întâmplă... Pacat !
Dar era de așteptat !
:(
M Horlaci
sâmbătă, 03 octombrie 2015
Dragii mei confrati si prieteni, este evident ca un suflet de poet emana numai vibratie! De aceea este explicabil de ce pe acest site gasim atatea sensibilitati, de multe ori exacerbate... Dar trairea de poet nu poate fi tinuta in frau! Insa de aceea este nevoie de un contrabalans, respectiv de mai multa luciditate. Atunci cand pornirile ne propulseaza pe calea asteptarilor venite din... orgoliul nostru de artist (este adevarat, nu poate nimeni sa nege asta, cat am fi noi de buni crestini! - vorbesc mai ales din experienta mea personala), atunci este mai mare nevoie de a ne tempera aceste porniri, caci ele sunt numai o ispita. Orice comentariu este menit a ne satisface orgoliul, ca vrem - ca nu vrem. Aceasta este realitatea! Un comentariu negativ are rolul de a "marca" trecerea pe la noi, deci... suntem cineva! Nu mai vorbesc de un comentariu pozitiv... Asadar, cred ca avem nevoie de mai mult echilibru, de luciditatea necesara, care este, intr-adevar, o unealta de ascutit simtul poetic. Iar Parintele Cleopa spunea: "Rabdare! Rabdare! Rabdare!" Pai, zic eu, rabdarea se manifesta si prin a astepta in liniste aceste comentarii (daca vin - bine, daca nu - iarasi bine).
Pe de alta parte, impatimirea, insufletirea aceasta a Danei, imi mai arata ceva: ea este un suflet care traieste la intensitate maxima. Se vede si din prezenta ei atat de constanta, din reactiile ei aproape impulsive, din faptul ca ea insasi comenteaza la aproape toate poeziile care rezoneaza cu crezul crestin. Doar ca tu, Dana, avand aceasta atitudine atat de vie, astepti de la toata lumea acelasi lucru, insa nu toti oamenii isi manifesta la fel trairile, admiratia... Nu inseamna ca ei sunt mai putin sensibili! In niciun caz nu se poate spune asta despre Adina... Cred ca Adina este demna de toata lauda pentru initiativa ei cu Tema Saptamanii, dar mai ales pentru cat de detaliat si de critic comenteaza la poezii. Iar critica pe care ea o face (cu care eu nu sunt intotdeauna de acord) comporta chiar foarte multe riscuri! Poate deveni... antipatica unora, insa ea este sincera si asta este cel mai demn de apreciat. Deci, nu se poate spune ca Adina nu doreste sa comenteze, este clar. Este, deci, la fel de clar, ca atunci cand nu o face, se datoreaza doar lipsei timpului si fortei eminamente fizica, ce sa-i dea posibilitatea sa fie prezenta permanent aici. Chiar ea a facut aceste precizari...
Este atat de mare pacat ca voi, care mi-ati lasat senzatia unei adanci prietenii ce s-a creat (mai ales ca am sesizat de atatea ori ca ati discutat si in privat, ceea ce nu face oricine cu oricine - deci toata lauda pentru asta), asadar este pacat ca aveti astfel de discutii care nu aduc nimic bun...
Va apreciez pe amandoua enorm si Dana, sper ca-mi dai voie sa te rog sa fii mai ingaduitoare! Sunteti doua suflete minunate! Ramaneti legate de prietenia pe care am constatat-o cu atata incantare!
Cu enorma pretuire!
Andrei
andreionthepoetry
vineri, 02 octombrie 2015
Dana, am impresia ca nu m-ai inteles in totalitate…Eu am sustinut ca fiecare asteapta sa primeasca un comentariu, ca se bucura cand il primeste …dar nu putem obliga pe cineva sa ne comenteze, ca il sufocam cu aceasta asteptare a nostra. Asta s-a intamplat cu Adina, asa cum scrie, dealtfel, in dezbatere .
Asta s-a intamplat si cu mine, cand comentam la confrati si eram intrebat de ce scriu doar ‘’deocamdata Da ‘’ …”deocamdata Nu”
Mi se cereau explicatii mai ample si nu aveam timpul necesar de a le scrie. Daca scriam la o singura poezie , se suparau ceilalti. Chiar tu te-ai suparat de multe ori ca nu ti-am comentat si ai vrut sa stergi poeziile sau sa te retragi de pe site. Ar fi bine sa intelegi ca cel care comenteaza o face din placere si nu din obligatie.
Daca CEREM sa fim comentati, atunci vom primi comentarii fortate. Asta vrei? Oare nu sunt de ajuns comentariile primite de la alti confrati ?
Eu nu am vazut in dezbaterea ei un atac , asa cum zici tu.
Am vazut o rugaminte de a fi inteleasa si iertata de catre cei carora nu apuca sa lase cateva cuvinte la poeziile lor. Si chiar a explicat de ce . Si o inteleg foarte bine ca si eu am trecut prin asta .
Ai citit ultima poezie a Adinei ? De acolo ai putea intelege stresul la care e supus cineva care, din iubire pentru ceilalti, pentru poezie, citeste si citeste …
Adina in ultimul timp a scris mult mai rar ca inainte . Oare nu o putem intelege ca timpul o preseaza ?
Ea a facut ceva minunat cu aceasta Tema a saptamanii . Darsa nu o vedem ca pe o profesoara care, dupa ce a dat un test unor elevi, trebuie sa corecteze lucrarile.
Ai citit ce a scris la dezbatere? Ca sa citeasca poeziile de la Tema a sacrificat timpul necesar scrierii unei poezii. Am impresia ca nu ai inteles corect ce scrie acolo si nici ce am scris eu . In plus, Adina a mers cu analiza mai departe , nu s-a multumit sa lase cateva cuvinte, gen “ superb” , “frumos”…iar a face asta inseamna Timp, si iar Timp.
Am scris clar ca nu e nimeni obligat sa comenteze, dar se asteapta comentariile, toti asteptam. Nu m-am referit la Adina, ci in general. Ea, cu atat mai mult, nu e obligata sa comenteze la toate poeziile ca se sufoca, asa cum am scris si inainte .
Am trimis un indemn la pace , la liniste , si asta a facut si Adina in dezbatere. Propune sa ne ocupam de poezie, sa fim deschisi, sa nu ne sicanam ….
Eu sunt in totalitate de accord cu ea. Si as dori sa fie liniste, pentru ca altfel vor fi afectate poeziile voastre
Cred ca Adina este ranita si incearca sa treaca peste tot asa cum Esenin, venind acasa batut si plin de sange , ii raspunde mamei sale, care il intreaba ce a patit … “nu-i nimic, ma-mpiedicai de-o piatra , toate astea pana maine trec” . piatra , aici , la ESENIN, este o neputinta, o tristete de care toti ne lovim sa mergem lai departe , piatra este o incercare , Danuta mea sensibila, este o situatie existentiala in drumul nostru in aceasta lume. E magistrala regrupare omului in fata tristetii, e uimitor de frumoasa aceasta putere a omului de a merge mai departe.
Magistral a scris ESENIN. Si as vrea sa intelegem in totalitate strofa, dar iti postez poezia, Danuta mea sensibila, sa vezi cat de frumoasa este si cum te face mai puternic…
Tot ce scoate viata la iveala
e predestinat de timpuriu:
de n-as fi poet, fara-ndoiala
ca pungas si hot era sa fiu.
Scund si firav, plin de atatare
Eram cel mai artagos baiat
Si adesea de la incaierare
Ma-ntorceam cu nasu-nsangerat.
Spuneam mamei mele, langa vatra,
Gura dand cu maneca s-o frec:
-Nu-i nimic! Ma-mpiedicai de-o piatra,
toate astea pana maine trec.
Iar acum cand stinsa-i acea vreme
Din manunchiul zilelor de ieri,
In nelinistitele-mi poeme
Clocotesc navalnice puteri.
Vorbele de aur stau gramada
Vechiile darzenii nu s-au sters
Vesnic pusul pe batai si sfada
Se rasfrange-n fiecare vers.
Ca si-atunci mi-i firea indrazneata
Pasul meu rasuna nou pe drum
Altadata ma izbeau in fata
Plin de sange-i sufletul acum.
Astazi celor ce razand ma latra
Si nu mamei spun cu glasul sec:
-Nu-i nimic, ma-mpiedicai de-o piatra
toate astea pana maine trec.
Eu NU cred ca Adina sau Gerra au dorit sa te faca sa nu mai scrii asa cum sustii tu in comentariul tau si sunt trist ca procedezi asa.
Mai mult decat atat, as vrea sa stii, Dana, ca m-a durut expresia ta cu ‘’ doamnele’’, ironica , bineinteles, la adresa minunatelor noastre colege de postari. Daca ai citit ultima poezie scrisa de Adina ai fi vazut ce minunat scrie si ….a sacrificat propria scriere sa comenteze acolo unde are timp si inspiratia necesara. Minunata e poezia Adinei, iar noi ne bucuram ca ne comenteaza…dar EA, CA IDENTITATE POETICA ...va muri pentru confrati. Stiu ce vorbesc , Dana, Adina va ‘’muri’’ ca destin poetic daca se va ocupa numai de comentariile de pe site. Eu nu-mi doresc asta , pentru ca SCRIE MINUNAT si a crescut sub ochii mei, aici, pe site.
La fel si tu , Dana, ai evoluat formidabil de mult si m-am bucurat si ma bucur, din aceasta cauza am cerut echilibru si respect. Sa nu ne rănim. Eu, ca observator neutru stiu ca Gerra si Adina au fost CEL MAI APROAPE de sufletul tau in comentariile lor.
Cat priveste pe Gerra, eu am mai scris si o SUSTIN cu toata experienta mea poetica: ESTE FLOAREA VIITORIMII. E fenomenala in ceea ce scrie, in ceea ce traieste si daca am avea curiozitatea sa o citim cu adevarat in ceea ce scrie si posteaza vom descoperi un OM UIMITOR DE COMPLEX si de frumos. Eu sunt fermecat de complexitatea Gerrei, eu ma aplec cu sfiala in fata uriasului ei talent. Din aceasta cauza va rog : hai sa fim mai buni unui cu altii si comentarile vin daca postezi bijuterii poetice. Am scris de doua ori si acentuez in postarea la aceasta dezbatere: nu este obligat nimeni sa comenteze si nici nu se cersesc comentarii.
Asa cum am spus si ma repet: toti sunteti frumosi ….si inchei cu minunata expresie: ‘’ ce frumos e omul !’’
Am postat poezia lui ESENIN pentru tine , Danuta mea sensibila, ca stiu ca il iubesti mult de tot …si asta ma bucura si ma face fericit.
Adina, cu acest comentariu , ti-am raspuns si tie…
Cu stima pentru voi toti , dragii mei confrati …
Vreau sa fim uniti IN FRUMOS…va rog asta….si va imbratisez cu sufletul.
Consideatie,
Scuza-mi greselile…am scris pe fuga
CRITICUL BLIND
vineri, 02 octombrie 2015
Critic Blind , cu tot respectul ce il am pntru tine , doresc si eu sa te intreb ceva :
Stiind ca fiecare confrate asteapta si merita un comentariu , un alint , o mangaiere...in mod special de la tine , deoarece ai inteles ca esti iubit , cum bine sustii....De ce nu ai oferit aceasta dovada de apreciere ? De ce ne-ai lasat sa asteptam si sa intram pe site tot ateptand , si asteptand...?...
Consideratie...
Adina Speranta (autor)
miercuri, 30 septembrie 2015
Dana ... Asa cum ai mentionat si tu , eu nu am pomenit nume .
Faptul ca tu te-ai simtit vizata e strict problema ta .
La dezbatere eu am explicat clar ca din lipsa timpului nu am putut comenta la toate poeziile de la tema , poezii de care ma simt legata afectiv. Au fost saptamani cand s-au postat multe poezii si cu tot regretul meu , nu am putut sa las un semn de trecere .
Faptul ca am propus sa existe aceasta Tema a Saptamanii nu inseamna si obligativitatea de a comenta la fiecare poezie , desi as fi facut-o cu drag ...dar unele poezii le citeam tarziu , eram atat de obosita incat nu mai pteam comenta.
Timp de 2 saptamani am avut un al doilea servici ,la care am renuntat deoarece ma rupea de mediul de poezie FARA DE CARE NU POT EXISTA .
Am cerut putina intelegere de la cei carora nu le-am comentat prin aceasta postare . Eu sper sa fiu inteleasa si iertata .
E adevarat ca in loc sa incerc sa scriu o poezie , chiar la tema data de mine , am citit poeziile postate si apoi am renuntat , nemaifiind in stare .
Nu am comentat la Carmen , la Clara , la Gerra , la Duverna ...cand voiam s-o fac te-ai suparat tu ca te ''sarisem''...si m-am oprit , surprinsa .
Culmea este ca Gerra nu s-a suparat ca nu i-am comentat , aproape deloc , in aceste saptamani ,desi a postat ...
Ce ar insemna sa ne revoltam toti ca nu ni s-a comentat la poeziile postate?
Mie una mi-ar fi rusine sa fac asta ...
Faptul ca tu sustii ca se putea rezolva in...privat,nu e concludent (desi am incercat si asta , raspunzandu-ti la acel mesaj ) ...insa dezbaterea nu iti este adresata tie ,asa cum ai crezut ...Tu ai generat-o , in sensul ca mi-am dat seama ca se pot supara si ceilalti confrati pentru ca nu le-am lasat un semn de trecere, asadar , eu ma adresez TUTUROR celor carora nu le-am comentat, nu tie in mod special la aceasta dezbatere.
Daca o citeai in totalitate ,cu atentie , nu se putea sa nu intelegi asta .
Daca totusi ai citit-o , inseamna ca nu ai inteles ce am vrut eu sa scriu.
Nu imi place sa se denatureze spusele mele . Eu nu ma cert , evit discutiile in contradictoriu, dar cateodata trebuie sa raspund .
Dana , nu era nici o scanteie in aceasta dezbatere , numai tu ai vazut-o si ai aprins-o .
Imi pare rau ca nu sunt mai impaciutoare , insa nu pot nici acum sa fiu falsa ...
Sunt suparata ,abia acum , Dana ...dar...
-Nu-i nimic, ma-mpiedicai de-o piatra
Toate astea pana maine trec.
Serghei Esenin
Adina Speranta (autor)
miercuri, 30 septembrie 2015
Galateni 5:22-23
Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege[a].
Deci să luam aminte dragii mei :)
Dragostea acoperă totul, suferă totul, iartă totul :)
M Horlaci
miercuri, 30 septembrie 2015
Faceți ce vreți fraților, eu m-am săturat să fiu urât și atunci când vreau să împac doauă tabere , bine am fost dat ca exemplu indirect, nu avea rost sa dezgropăm trecutul, să se bucure cine vrea de laude, să mă critice cine vrea. Faceți ce doriți doamnelor.Crițicul are dreptate, experiența sa își spune cuvântul, contează șă-i înțelegi pe toți. Mulțumesc pentru intervenție domnule Critic.
Dacă am un cititor care lasă un semn eu sunt mulțumit. Mă mulțumesc că am unde posta și nu sunt un anonim necitit.
Cu drag tuturor.
Aurel Petre
miercuri, 30 septembrie 2015
Mulţumesc mult Gerra. Munca depusă pe site m-a sufocat. Am citit, citesc, inclusiv comentariile confraţilor.
Vreau să înţelegi că toţi au suflete minunate, toţi simt bucuria de a fi citiţi, de a fi comentat, de a fi alintat poetic. Trebuie iubiţi, Gerra, încurajaţi, susţinuţi, trebuie să avem încredere în toţi care scriu. Toţi, Gerra, scriu cu sufletul, toţi au o bucurie aparte când postează o poezie, iar o poezie reprezintă o fetiţă dulce şi frumoasă, o fetiţă cu care vrei să te lauzi. Cine nu-şi laudă copilul lui? Da, nu este obligat nimeni să comenteze dar se aşteaptă, aşa aşteptam şi eu când am publicat prima dată. Gerra, căutam cu disperare revista să–mi văd numele în ea, eram bolnav de aşteptare. Această fază este specifică confraţilor care sunt la început de drum poetic. Eu îi iubesc, Gerra, şi mi-s dragi, foarte dragi confraţii care publică, cu toate că m-au sufocat în frumos. Nu mă iau de faptul că m-au demascat, m-au înţepat iscoditor, m-au vânt. Nu au obţinut nimic, Gerra. Au devenit mai înţelepţi dacă au aflat cine sunt eu? Eu ştiu atât, Gerra, iubesc toţi confraţii de pe site şi mi-s dragi. De multe ori am senzaţia că sunt cei mai scumpi prieteni ai mei. Cu ei am întâlnit florile sufletelor înşirate pe mirificul ram al versului.
Îţi dau dreptate că te pierzi pe tine, îţi pierzi identitatea poetică dacă te dedici comentariilor, dar... dar... confraţii aşteaptă. Doamne, dacă ai ştii tu, Gerra, ce de bucurie are un confrate când îi se comentează! Da, realitatea criticului este ca el ‘’ moare’’ ca destin poetic ( în cazul criticii poetice), asta nu se vede, dar pentru mine este foarte importantă partea plină paharului, şi anume: bucuria când ai la poezia ta un comentariul. Am observat ceva, Gerra, când eu comentăm: chiar şi când spunem NU... era o bucurie. Până am început să comentez ...se postă oricât şi oricum, dar odată ce mi-am lăsat activităţile mele şi am trecut la un dialog obiectiv... parcă s-a produs o cizelare a postărilor. Preţul? Am fost aruncat, lovit hărţuit, vânăt... dar până la urmă iubit.
Aşa că, Gerra, sunt confraţii noştrii frumoşi, sunt oameni cu un suflet minunat, sunt cei mai scumpi prieteni ai mei.
Aş vrea să fim mai cinstiţi cu noi, să nu mai comentăm de dragul laudei şi aş vrea să trecem la un sistem de vânare a imperfecţiunii în poezia postată... este singura modalitate de a perfecţiona postarea confratelui. Preferaţi, dragi mei confraţi, să spuneţi unde se greşeşte sau unde poezia are lacune. Vreau sa fiţi cinstiţi, unul cu altul... fără laude inutile.
Oricum, pozitiv este faptul că se postează, dar când cineva spune Deocamdată NU, înseamnă că poezia are lacune.... NU SUFLETUL. Iubesc sufletele confraţilor, îmi plac poeziile lor, chiar şi cele mai nereuşite şi mai pot să spun ceva: toţi, dar absolut toţi cei care postează au evoluat în bine, în frumos, au înflorit şi asta mă bucură.
Deci să NU fim răi cu cei care cer comentarii... şi eu aveam nevoie la începutul carierei mele modeste.
Sunt mulţi care au crezut că este o regulă să postezi sau să fi comentat. Eu bine, nu este, fiecare îşi postează propria creaţie dacă vrea, şterge dacă vrea şi pleacă dacă vrea, iar comentariile NU se cerşesc, ci se dăruiesc sau sunt chemate de parfumul mirific al versului citit.
Eu vă iubesc pe toţi şi toată consideraţia pentru Adina, pentru că faţă de mine ea a mers în profunzime cu critica... efectul: S-A SUFOCAT şi ea. Sunt multe poezii şi multe comentarii şi foarte multe reveniri asupra poeziilor postate.
Eu aş fi de altă părere: odată ce ai postat NU mai modifici. Dacă ai publica, sau comenta în ziar ar trebui să rupi ziarul pentru tine sau să reeditezi ediţia pentru un vers greşit. Greşeala, atrage şi o părere de rău care este benefică pentru viitor. Numai dacă ai responsabilitatea propriei postări poţi să evoluezi. Dar dacă se aplică principiul perfecţiunii, enunţat de mine de zeci de ori: citeşte, citeşte, citeşte... cu siguranţă se perfecţionează şi versul postat.
În rest e talent...
Vă înţeleg şi vă îmbrăţişez cu sufletul.
Consideratie...
Scuză-mi greselile, sunt sufocat...de muncă...
CRITICUL BLIND
miercuri, 30 septembrie 2015
Perfect de acord cu tine, Adina! Există destule derapaje pe acest site de altfel minunat! Asta se întâmplă pentru că este destul de multă IMATURITATE spirituală, un pronunțat simțământ al POSESIVITĂȚII și destul EGOISM! Comportamentul multora de aici care se dau în stambă, din punct de vedere afectiv este al unor copii de 3-4 anișori care se luptă să capteze întreaga atenție a mamei doar pentru el și pentru a obține asta dă la gioale tuturor concurenților la atenția ei, când mama e ocupată și cu alte treburi ale vieții se pune pe urlat și trântit fundulețul de pământ ca să o oblige pe mamă să-l ia în brațe și să-l drăgălească, eventual îi mai și dă în zvârcolirile lui și niște picioare în burtă mamei ca să-i arate cine e ȘEFUL!!!! Exact asta este atitudinea unor stimați confrați, indiferent de sex și vârstă! De altfel, vârsta biologică s-ar putea să nu aibă nimic de a face cu vârsta AFECTIVĂ! Când dăm cu jucăriile (poeziile, comurile) de pământ, le distrugem doar de ciudoși și egoiști ce suntem, și ca să o ”pedepsim” pe mamă, nu dăm dovadă nici de maturitate nici de iubire față de cel care ne-a dăruit ”jucăriile” că doar nimic din ce ”avem” aici, în această dimensiune, nu ne aparține ! Totul ne-a fost dăruit cu dragoste de Creator ca să rotunjim lumina din noi nu ca să vampirizăm pe alții !!!!
Adina, draga mea, dacă tot te-au vărăt cu forța în rolul de ”mămică”, eu zic să ți-l asumi până la capăt, dar ca o mamă înțeleaptă vei știi când să spui Da și când să spui NU copilului îndărătnic pentru sănătatea ta și buna educație a lui, eventual și câte o pălmuță cu dragoste și detașare în părțile moi pentru cei supraîndărătnici nu strică!..... Iar dacă copiii tot nu vor să se maturizeze și să-și asume creșterea pe cont propriu nu să vampirizeze pe alții, trimite-i chiar la internat! Tu știi draga mea că uneori cea mai mare dovadă de iubire este să pui mâna pe bisturiu și să excizezi cangrena!
Mie îmi este foarte clar că nimeni (cel puțin dintre cei ce se dau în spectacol) nu se gândește la tine!
Că și tu ești un om care are niște obligații sociale, o familie care necesită timp și atenție, că ești și tu un spirit în formare (ca noi toți) care ai nevoie de timp să citești, să vezi filme, să absorbi cunoaștere înaltă prin toți porii, să faci propriile explorări galactice în tine și în afara ta ca să desăvârșești minunea ce ești și mai ales să scrii POEZIE, multă poezie! Dacă alții nu vor să ia în considerare aceste aspecte ci te consideră un sclav de pe plantația lor care e obligat să le jertfească tot timpul și energia lor și numai lor – le reamintesc că SCLAVIA a fost abolită de mult și în nici un caz NU are ce căuta pe TĂRÂMUL SFÂNT AL POEZIEI care este prin definiție cea mai înaltă formă de expresie a LIBERTĂȚII spiritului ! Dacă Dumnezeu e CUVÂNT, POEZIA e esența cuvântului!
Din punctul meu de vedere POEZIA e un tărâm al maturității, al responsabilității, al asumării și însumării vieții în cele mai înalte vibrații! Cine o consideră un maidan în care ne putem purta golănește, să rămână acolo – dar nu înseamnă ca tu să te cobori acolo! Pentru nimeni și pentru nimic în lume!.........
Cine nu îți consideră fiecare POEZIE și fiecare COMENTARIU ca un DAR al tău pentru ei ci îl consideră ca o OBLIGAȚIE – înseamnă CĂ NU TE MERITĂ! Le reamintesc celor ce se dau loviți de amnezie – că singura DATORIE pe care o avem fiecare din noi este față de dumnezeul interior! Este prima dintre porunci! Dacă noi înflorim – din eflorescențele noastre putem dărui și altora! Dar dacă stoarcem de vlagă ceea ce se oferă poate deveni corvoadă iar floarea poate muri!.... Deci.......
Adina, cu toată dragostea și pentru tine și pentru ceilalți – îți spun că tu ești cea mai importantă ! Când îți este pusă în pericol armonia interioară și calitatea vieții, nu încape loc de COMPROMISURI! Înțarcă-i draga mea pe toți cei ce te sug de vlagă! Când e vorba de lumina ta interioară – atitudinea chirurgului e cea mai bună ! Fără regrete și fără remușcări ! Există o scală a valorizării ! Nu scoate lumina ta pe tarabă la schimb cu hrănirea egoismelor și egocentrismelor altora! E cazul să se maturizeze!
Fiecare gest al nostru e un DAR care trebuie primit cu smerenie și recunoștiință! Haideți să nu le transformăm în tarabă sau obligație! Trebuie să se înțeleagă odată că cine lasă un com (mai ales ca cele elaborate ale Adinei) își rupe din timpul în care ar putea să scrie o poezie sau să-și mângâie copilul, deci a sacrificat ceva drag ca să-ți dăruiască și ție ceva, dar a considera că asta e o obligație a lui față de tine pe care trebuie s-o îndeplinească mereu este o mare MĂGĂRIE din partea ta și o lipsă de iubire totală! Cine consideră că totul I SE CUVINE merită să băltească în invidie, frustări, să-și înghită propriile otrăvuri!
Asta până când va învăța valoarea și semnificația darului!
Cu drag de voi toți!
Gerra Orivera
miercuri, 30 septembrie 2015
Of, stați liniștiți oameni buni, ajunge, eu nu mai vreau discuții pe site, Dana, suntem doi răi, ce mai contează acum, suntem firi diferite, hai să ne adaptăm și să ne înțelegem, suferim degeaba, ia exemplu de la Gerra, eu m-am liniștit și am înțeles modul fiecăruia de a gândi , vreau să fim prieteni, asta contează, ce e în afara site-lui sunt of-uri personale .
Aurel Petre
miercuri, 30 septembrie 2015
Da ai dreptate, mă sărise-i dar tot la acea poezie, și tu ai fi găndit la fel daca erai ocolită, nu-mi mai pasa acest lucru, te înțeleg și pe tine, fiecare avem preferințe sau supărări chiar dacă nu recunoaștem, suntem supuși greșelii, cel puțin, eu, recunosc când am greșit, suntem și firi sensibile că da-ia scriem poezie din sensibilitate și trăiri ale sufletului.
Aurel Petre
miercuri, 30 septembrie 2015
Dragă, Adina, Fară supărare vad că pomenești de mine în mod indirect de acum 3-4 săptămâni, da eu am scos o poezie de la temă după ce a venit un poet nou pe aici să mă jignească spunându-mi că ''mi-a sărit muștiucul'' eu nu am jignit pe nimeni și nu permit nimănui să-mi aducă cuvinte jignitoare, da-ia am scos poezia de la temă, plus că numai pe mine venise să ma critice, mi-e nu-mi plac chestiile astea, da-ia nici nu am mai scris nimic pentru tema ta 3 săptămâni, Mie mi-a trecut supărarea se pare că ție nu, ce rost mai are să dezgropăm trecutul, vrei să comentezi bine, nu vrei nu mă supăr,eu m-am învățat minte, și m-am apucat din nou să postez, dar reține că o fac dacă consider și daca nu am altceva de făcut sau de scris, fiecare avem probleme personale ,deci asta nu înseamnă că dacă sar o temă sau două sunt supărat pe tine, mi-a trecut de atunci și nu mai doresc discuții de nici un fel , vreau liniște, ok?
Cu drag.
Aurel Petre
miercuri, 30 septembrie 2015