Poetii nostri - Dezbatere generala - 24 ianuarie 1859: „Mica Unire”, primul pas spre România. Cum s-a făcut Unirea Principatelor Române sub domnia lui Cuza.

MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859- Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a ramas în istoria românilor ca data la care s-a înfaptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp dupa numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi ţarii Româneţti.

Dupa mai mulţi ani în care paşii spre îndeplinirea acestei dorinţe au fost "marunţiţi" de atitudinea marilor puteri ale Europei, aceasta a devenit realitate, într-un context favorabil, care a dus, pe parcurs, la transformarea "României" de atunci într-un stat modern, aducând pentru prima data câteva elemente occidentale în viaţa românilor.MICA UNIRE din 24 ianuarie 1859- Unirea Principatelor Române: Ziua de 24 ianuarie a ramas în istoria românilor ca data la care s-a înfaptuit Unirea Principatelor Române, în anul 1859, la foarte scurt timp dupa numirea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei şi ţarii Româneşti.

Unirea Principatelor Române, cunoscuta ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia), reprezinta unificarea vechilor principate, Moldova şi ţara Româneasca, într-un Principat unit.

La mijlocul secolului al XIX-lea, soarta principatelor Moldovei şi ţarii Româneţti era în mâinile Rusiei şi ale Imperiului Otoman, care se opuneau unirii lor.

Situaţia s-a schimbat în urma razboiului Crimeii, dintre 1853 şi 1856, când Rusia a fost învinsa de Marile Puteri, formate din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei, Imperiul Francez, Regatul Sardiniei şi Imperiul Otoman.

Principatele române, din mâinile ruşilor şi turcilor, în ale marilor puteri europene

Dupa razboi, în 1856, prin Tratatul de Pace de la Paris se iau decizii care privesc şi principatele Moldovei şi ţarii Româneşti.

De exemplu, Moldovei i se ataţeaza trei judeţe din sudul Basarabiei, Cahul, Ismail şi Bolgrad.

În contextul discuţiilor despre unirea celor doua principate, în 1857 Marile Puteri acorda acestora dreptul organizarii unui "referendum" (consultarea populaţiei cu drept de vot) despre Unire.

În acest scop, se constituiau adunari Ad-hoc, în care se discutau alegerile pentru Divanurile Ad-hoc, care urmau sa se pronunţe asupra organizarii politice şi sociale a ţarilor române.

În Ţara Româneasca, majoritatea membrilor din Divanul Ad-hoc au spus "Da" pentru Unire, însa în Moldova, situaţia a fost mai controversata. Aici, caimacanul (locţiitor la conducerea Moldovei), Nicolae Vogoride, sprijinit de Imperiul Otoman, care îi promitea domnia daca Unirea nu se va realiza, a falsificat listele electorale de reprezentare în divanul Ad-hoc.

Şansa a facut însa ca Vogoride sa se destainuie, prin scrisori, fratelui sau din Constantinopol, iar corespondenţa a fost furata şi publicata în presa europeana, la Bruxelles.

Descoperirea a iscat scandaluri atât printre români, cât mai ales la nivel european. Marile Puteri au rupt relaţia cu Imperiul Otoman, au solicitat întâlniri cu împaratul Franţei, Napoleon, şi regina Marii Britanii, Victoria, iar falsele alegeri au fost, astfel, anulate. În toamna anului 1857, în urma noilor alegeri, toşi s-au pronunţat pentru Unirea Principatelor Moldovei şi ţarii Româneşti.

În 1858, Convenţia de la Paris a stabilit mai multe prevederi referitoare la principatele române, dintre care cea mai semnificativa a fost unirea parţiala a principatelor Moldovei şi Valahiei sub denumirea "Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei", care ramâneau sub suzeranitatea "Maiestaşii Sale Sultanul" şi sub protecţia Marilor Puteri. Unirea propusa aici s-a dovedit a fi mai degraba una formala, cele doua principate urmând sa funcţioneze separat în mare parte, ca pâna atunci, cu doar câteva puncte comune: o Comisie Centrala la Focşani, care reprezenta un fel de Parlament mai mic, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie şi Armata. Capitalele ramâneau aceleaşi, la Bucureşti şi Iaşi, şi se intenşiona ca domnitorii sa fie diferiţi.

Surpriza alegerilor domnitorilor din cele doua principate

În anul urmator, în data de 5/17 ianuarie 1859, au fost organizate alegeri la Iaşi, în Moldova, iar noul domnitor a fost desemnat Alexandru Ioan Cuza. Peste o saptamâna, în 12/24 ianuarie 1859, au avut loc alegeri şi la Bucureşti, iar profitând de faptul ca Marile Puteri nu specificau clar ca principatele române nu pot fi conduse de acelaşi domnitor, şi aici a fost ales tot Alexandru Ioan Cuza. Puse în faţa faptului împlinit, Marile Puteri au avut brusc de a face cu doua principate conduse de acelaşi domnitor.

Marele merit al lui Cuza a fost ca a reuşit sa aduca recunoaşterea internaţionala a Unirii Principatelor Române şi, prin reformele sale din toate domeniile, a pus bazele statului român modern. Noua ţara a început sa se numeasca România abia dupa abdicarea lui Cuza, din anul 1866, când a fost redactata prima constituţie.

În tot acest timp, în care doua dintre principatele române au reuşit sa se uneasca, Transilvania se afla sub stapânire austriaca, iar din 1867, sub dominaşie austro-ungara, pâna în 1918, când a avut loc Marea Unire de la Alba Iulia.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii:

''Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Tarii ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; ca in toata Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, si ca nu voi avea inaintea ochilor mei decit binele si fericirea natiei Romane. Asa Dumnezeu si confratii mei sa-mi fie intru ajutor!''

Acesta este juramantul lui Alexandru Ioan Cuza , prin care se angaja sa respecte actul Unirii din 5 si 24 Ianuarie., juramant depus in cladirea Catedralei Mitropolitane din Bucuresti. Din pacate, locul unde s-a infaptuit Unirea la 24 Ianuarie , si anume cladirea Hotelului Concordia este o ruina ...O biata tabela aminteste de marele eveniment pe care l-a strajuit ...

La multi ani , dragi romani , de pretutindeni!

P.S. ...Aurel, vezi ca ai repetitie la un paragraf ...
Adina Speranta
duminică, 24 ianuarie 2016

La mulți ani românilor de pretutindeni, bucurați-vă de această zi, dacă nu ar fi existat Mica Unire nu se știe când sau dacă ar fi existat Marea Unire. Pentru mine toți românii sunt patrioți și uniți întru frăție. Nu o să-i împart niciodată pe regiuni de interes sau pe interese de conștiința națională. Focul neiertător al istoriei ne-a
pârjolit și pe noi ca neam, important e să credem în noi chiar dacă granițe sau întins peste sufletele noastre. Dumnezeu să binecuvânteze această zi și pe pilduitorii neamului. Fiți fericiți chiar dacă încă se mai plânge în suferință acolo unde romănii mai pătimesc pentru identitatea lor, să sperăm că vor venii și vremuri mai bune pentru ei, important e să fim uniți.
Aurel Petre
duminică, 24 ianuarie 2016

Despre noi Termeni şi condiţii Politica de confidențialitate