Poetii nostri - Dezbatere generala - Un pas mic pentru calitate, un pas uriaș pentru cultură

În continuarea demersului întreprins pentru creşterea calităţii poeziilor postate şi stabilirea unor criterii valorice, revin cu anumite sugestii care cred c-ar trebui dezbătute de confraţi, şi anume:

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii:

Draga Gerra, am citit cu mare atentie tot ce ai scris. Mi-a placut efervescenta mesajului tau , modul cum ti-ai expus parerea care este corecta si o impartasesc.

Dragii mei , nu e prima oara cand spun ca noi, aici , ne aflam pentru a explora poezia . O iubim, o dorim, incercam sa ne avantam pe aripile ei ...dar cum ? Ne pierdem in discutii personale , nu renuntam la orgolii ...De ce sa nu spunem deschis ce gandim referitor la poezie ? Cei care scriu de mult ,care cunosc si pot da sfaturi de ce sa stea deoparte? Nu numai in ce priveste perceptia asupra poeziei unui confrate , dar si asupra metodelor de a scrie o poezie ? Sunt multi care STIU si TAC . Eu vreau sa ma critice, sa ma ajute sa ma indrept , sa corectez... Sunt site-uri pe internet unde pot fi luate informatiile necesare . Am aflat ca rima poate fi si masculina, si feminina , ca aliteratia infrumuseeaza poezia dar si ca ea nu inseamna NUMAI repetarea aceluiasi cuvant , ci si aparitia repetata in acelasi vers a unei anumite litere , sau a unui grup de litere .
Nu pot uita inca din scoala acest mic secret. El da muzicalitate poeziei ...:)
La ora de romana , studiam poezia Pasa Hassan ...:) ...profesoara ne-a atras atentia asupra cuvintelor : " si zalele-i zuruie crunte" ...simtiti cum reverbereaza aceste cuvinte ? Litera ''z'' le da forta! Sau din Eminescu , Scrisoarea a-III-a..." vajaind ca vijelia "...litera ''v''. Sau poezia Corbul a lui Poe..
Toate aceste secrete se gasesc pe net. Pentru cine le cauta . Regulile in poezie sunt multiple , eu personal m-am simtit inhibata si mi-a fost destul de greu sa le pun in practica , dar nu renunt :)
Insa a citi este vital ! Pentru a scrie poezie buna TREBUIE sa citesti! Cum altfel iesim din propriul tipar? Degeaba simt poetic daca ma exprim limitat. Dar daca citesc poeziile marilor poeti si vad versul lor plin , bogat , ''vers greu'' cum il numesc eu ...e imposibil sa nu imbunatatesc si eu ,ca poet, modul de a scrie.

Gerra , ai dreptate , mare dreptate ! Studiu, studiu si iar studiu. Contact permanent cu poezia inaintasilor , de acolo avem ce invata . Nu am sa mai repet si eu ce ai scris tu atat de bine.
Fac si eu cateodata o greseala : postez repede o poezie . Pai daca asa simt ? Dar sunt de acord ca daca o tin in ''sertar '' va prinde alta forma,mult mai buna.
pe moment , putem fi multumiti de cum ''arata'' poezia, insa a doua zi , a treia zi o vedem altfel. Mie cel putin asa mi s-a intamplat. Sa nu uitam ca marele Eminescu a scris , corectat Luceafarul pana l-a publicat ...cat credeti ? 10 ANI !! 10 ANI , va dati seama? Si este una din cele mai frumoase , mai emblematice poezii a lui :)
Mi-as dori sa citesc pe site discutii intre membri asupra unor poezii cunoscute , sau cine are informatii despre poeti mari sa le impartaseasca cu ceilalti. Domnul Bragagiu este un izvor de cunostinte , mi-a placut mult implicarea dumnealui in unele discutii :) Asa este frumos,dragii mei ! Sa intram cu drag pe site , dornici de a citi o poezie frumoasa, sau o discutie care ne mareste universul de cunoastere , spiritual . Sa iesim mai bogati si mai senini in suflet , cu bucurie...
Oare putem ? ...

O sa revin in completarea mesajului meu ...Cu drag !

Adina Speranta
miercuri, 30 martie 2016

Dragi colegi de condei,

de vreo lună fac o baie continuă de Vasile Voiculescu, intenționam să deschid o discuție în care să vă prezint acest fabulos scriitor, pe care eu acum l-am redescoperit cu uluială, când am primit acest com. la poezia ”Bătea la poarta cerului”! Îl reproduc aici, întru-cât se știe deja pofta nebună cu care apar-dispar poezii, discuții, comuri, pe acest site! Am mai înfierat odată această ACȚIUNE (nu un om) cu termenul de oligofrenie! Lașitatea și lipsa totală a răspunderii față de cuvântul scris, într-o bătaie de joc a muncii celorlalții – nu am cum să le laud! Iar celor ce nu le place termenii duri pe care îi folosesc pentru a denumii un ACT să nu-l mai săvârșească, nu să se dea răniți că nu mă impresionează zbieretele celor ce n-au nici o jenă să murdărească POEZIA dar fac pe sfinții în comuri! Așa că reproduc aici comul în cauză pentru că este legat de multe alte lucruri care nu-mi plac pe site și care scad valoarea lui! Și dacă îi răspund direct și celei ce mi-a scris comul – răspunsul meu are un caracter general, analizând niște acțiuni – NU niște oameni! Pentru că niciodată nu am blamat un om, ci o acțiune a lui! Omul poate să-mi fie drag sau indiferent, dușman nu, pentru că eu nu urăsc pe nimeni. Oamenii toxici îi ecranez să nu mă poată atinge, știu că viața (asta sau următoarele) va șmirghelui la ei până vor deveni raze strălulucitoare! Nu e treaba mea evoluția lor. De pot ajut, de nu, asta e....
Deci, ăsta e comul:

”Gerruta,draga..dupa cum stii..santem unici..fiecare vede diferit..nu poti cere nimanui sa aprecieze ca si tine..sa vorbeasca sau sa gandeasca asa ca si tine..sau altcineva ca mine...respect si apreciez faptul ca te straduiesti sa aduci frumosul pe site,Gerruta draga...dar sincer..pentru mine,singura bogatie e Scriptura..fie ca iti place,fie,nu...asta e! Iar poezia-cum este asta- mi-a placut foarte mult..sincer,imi plac poeziile ce vorbesc inimii mele...de ratacesc prin smarcuri...are cine sa ma scoata....eu una mi-am exprimat multumirea si aprecierea cu privire la aceasta poezie...dar-sa nu te superi- vad ca astepti doar un moment prielnic mereu ca sa scrii ceva care crezi tu ca mi-ar rani sufletul...dar nu,Gerruta,draga...nu ma voi mai lasa intristata de cuvintele nimanui scrise aici,mai cu seama ale "oamenilor de bine".....voi stii cine merita pretuirea mea...oricum..eu ii iubesc pe toti!
si Dumnezeu sa te binecuvinteze!
cu drag,Gerruta,draga...”

Dănuța, eu nu scriu să rănesc pe nimeni, și după cum vezi, am folosit pluralul, noi toți oamenii rătăcim, chiar cei înalți spiritual, adorm pe cale, rătăcesc drumul - și dacă ai să citești mai multe ai să vezi în ce versuri superbe își descrie Voiculescu propriile lui rătăciri! Și pe Voiculescu, cei ce l-au cunoscut îl descriau ca pe un sfânt! De unde ai scos că vreau să rănesc, pe tine sau pe altcineva? Că am vorbit de rătăciri? Așa se-nvață calea luminii – rătăcind, greșind! De mii de ori! Mie NU mi-e teamă să vorbesc despre ceea ce și eu ca miliarde de oameni, săvârșesc des! Pentru că știu că nu greșeala, rătăcirea, mă caracterizează – ci ceea ce-am învățat din ea, felul în care mă ridic din țărână și-nfrunt taifunul vieții! Ție de ce ți-e teamă de însăși pronunțarea cuvântului ”rătăcire”, de-mi atribui mie rolul de atacator al tău doar pentru că am pomenit de o tară comună nouă tuturor????! Și care de fapt constituie însăși subiectul poemului! Zău așa, Dana, chiar crezi că-mi pierd timp cu prostii de-astea, să vânez prilejuri să atac oameni, pentru motive închipuite? Eu nu am timp să scriu poezia mea dragă – pentru că m-au vrăjit clasicii atât de mult, încât după ce copii 8-10 ore din ei, nu-mi mai pot mișca singurul deget cu care bat, de dureri. Chiar crezi că aș suporta atâtea chinuri pentru scopuri josnice? Și dacă am mai ieșit câteodată în arenă, am ieșit să înfierez o ACȚIUNE distructivă pentru poezie, nu un om! Pentru că pe acest site mă interesează POEZIA nu bârfele sau umorile celor ce caută chichițe în vorbele tuturor ca să se dea răniți și să arate ce martiri sunt ei și ce geniu malefic sunt eu! Zău că nu am nici timp nici starea necesară de jocuri de-astea stupide (sănătatea nu-mi permite) și dacă te-a jignit îndemnul meu de a STUDIA opera unui colos în poezie, nu am ce face!
Am scris asta doar pentru că ți-ai exprimat dorința de a crește în vers! Și dacă tu crezi că se poate crește în vers fără STUDIU, înseamnă că trăim în lumi paralele! Și ce legătură are creșterea calității poeziei cu Scriptura? Dacă ai fi pe tărâmul matematicii Scriptura nu ți-ar da teoremele calculelor, și în mod sigur nu are tehnici de folosire a cuvântului! Deci să nu facem ciorbă de potroace din lucruri absolut clare! Și ce dacă suntem unici? Și Nichita a fost unic și a făcut studii colosale asupra cuvântului, și Tagore a fost unic și la fel și el, ca și Eminescu care a scris sute de caiete de versificații, rime!... Iar dacă tot ai adus vorba de Scriptură, să știi că România nu are un poet mai mare de poezie spirituală, de factură creștină, decât Vasile Voiculescu! Dar tehnicile de folosire a cuvântului nu din scriptură le-a învățat și le-a perfecționat ci din uriașa-i cultură! Și studiind și iarăși studiind!

Gerra Orivera
marți, 29 martie 2016

Partea a II

Și fără un studiu serios, constant, a modului cum au lucrat înaintașii, în nici un domeniu nu se poate obține performanță! Se obține doar băltire în mediocritate! Iar STUDIU se face la rece, după ce ți-a trecut vraja emoțională declanșată de acești magicieni ai cuvântului!
Fără studiul operei înaintașilor, în absolut orice activitate umană, omenirea ar tot reinventa roata – ceea ce ar fi nu numai o dovadă de cretinism acut ci și de nebunie! Citiți biografiile marilor creatori ai lumii și veți vedea câți ani au cheltuit ei pentru a demonta în bucățele mici operele celor de dinainte să le învețe tehnicile, să deslușească în ce fel au reușit ei să dea carne miracolului! Până și-au format tehnica lor, au trudit din greu să înțeleagă misterul emoției care face să se cutremure milioane de oameni la o tușă de penel, la o simfonie... Dar miracolele acestea nu s-au născut instant, nu le-au fost servite pe tavă de-a gata de vreo misterioasă putere supranaturală! Ci s-a născut din studiul lor perseverent și o muncă uriașă de observație a vieții, a reflexiilor ei în ochiul comun și-n ochiul lor propriu, în căutarea ineditului, a acelui altceva/altcum care să exprime frumosul din ei! Ați văzut vreodată câte ”studii” (chiar așa se numesc) a făcut Da Vinci pentru ”capete de bătrâni”? Câte disecții (ptr. care Inchiziția ardea pe rug atunci), a făcut Michelangelo ca să poată să ne redea acele trupuri perfecte? De ce crezi tu că ”laboratorul” poetului nu cuprinde aceeași uriașă muncă de cercetare ca și laboratorul pictorului, sculptorului, chimistului, sau al oricărui om pasionat de ceva anume?!
Dacă vrei să faci ceva la standarde cât mai înalte pui osul la treabă și studiezi și doar studiezi – nu risipești timp prețios pe spionite oligofrene și vânătoare de fantome! Iar a studia nu este același lucru cu a citi! Pot citi un volum de versuri într-o oră sau două – dar pot studia o poemă o săptămână! Știți că la Filologie s-a ținut un seminar (însemnând câteva ore de discuții) numai pentru versul ”pe umăr pletele-i curg râu” a lui Eminescu?! Creatorul pare că scoate nestemate din joben precum un iluzionist, dar în spatele acestei ”ușurințe” creatoare stau mii de ore în care s-a instruit, a meditat asupra vieții, a făcut scanări dureroase prin propriile principii și norme de viață, și-a dărâmat și și-a reconstruit templul interior de mii de ori, s-a murit și-a reînviat la nesfârșire, și-a șlefuit și iar și-a șlefuit acuitatea ochiului interior ca să poată prinde nuanțele curcubeice ale reflectării razei de soare în bobul de rouă până ce acesta dispare, diferit în unele decade ale lunii, feluritele oglindiri ale ochiului, ale inimi... Ar trebui să se înceteze cu emiterea axiomei idioate : ”eu SIMT drept care nu se există ca planeta să nu cadă pe spate de admirație la poema mea!” ... Zău bre????? În ce telenovelă stupidă ai auzit declamată enormitatea aceasta? Și un lup care și-a prins piciorul într-o capcană SIMTE dar urletul lui nu înseamnă poezie! Și o amoebă curentată simte dar tremurul ei nu-i poezie! La fel cum răgetul oricui călcat pe picior de-o mașină nu-i actorie! ARTA (oricare ar fi ea) presupune ȘTIINȚA de a știi să-mi vinzi mie ”SIMȚIREA” ta, încât ea, prin calitatea ei, să mă cutremure până în adâncuri!!! Dar ȘTIINȚA asta presupune o muncă uriașă de rafinare a propriilor percepții și simțuri în așa fel ca ”marfa” de mi-o vinzi mie să aibă consistență, să fie interesantă, să mă hipnotizeze receptarea ei! Pentru că de ai să-mi vinzi niște platitudini anoste de m-adorm de plictiseală – puțin îmi pasă de ”simțirea” ta! Iar consistența ”mărfii” trebuie să aibă și un ambalaj strălucitor care e dat numai de stăpânirea TEHNICILOR specifice artei sau activității umane în care vrei să excelezi! Deci STUDIU asupra vieții, asupra umanității și cosmosului, STUDIU asupra a ceea ce au adus în dimensiune cei dinaintea ta, STUDIU, STUDIU, STUDIU... Vezi scena morții din ”Cenușă și diamant” care durează 13 minute (enorm în cinematografie) în care Cybulski spune povestea unei întregi generați fără să scoată un cuvânt, sau țipătul mut al lui Al Pacino din ”Nașul” și ai să înțelegi ce înseamnă ARTA ACTORIEI! Altfel, morți și disperări am văzut și-am trăit cu toții, dacă ne afecta direct am suferit mai mult sau mai puțin – dar categoric nu erau ARTĂ! Ci fenomene ale vieții cum trăim cu toții și nu ies cu nimic în evidență față de miliarde altele! De-a lungul timpului au fost miliarde de tineri ce s-au iubit și au murit tragic din cauza obtuozității părinților, dar a trebuit ȘTIINȚA unui Shakespeare de a ambala povestea strălucitor și a da carne personajelor – pentru ca iubirea dintre ROMEO și JULIETA să cutremure miliarde de oameni! Deci, idioțenia ”eu simt deci...” – sunt doar vorbe goale fără nici o acoperire în realitatea oricăror timpuri, așezări geografice sau socio-politice! Platitudinile lacrimogene pot impresiona țățicile din piață nu pe niște oameni care au un minim simț al poeziei și un strop de cultură poetică! Și dacă ar avea un minim strop de decență, autorii lor le-ar duce pe fb, să obțină acolo pupăturile și laurii după care sunt ahtiați (la concurență cu like-urile pisicuțelor) decât să sufoce un site de POEZIE cu mediocrități toxice!

Gerra Orivera
marți, 29 martie 2016

Partea a III

Urlăm din toți bojocii ”vrem calitate, vrem să creștem în poezie” și când ni se atrage atenția asupra unei hibe a creației noastre – e tragedia de pe lume, atac la persoană, insultă, caz penal, urlăm să spargem cerurile, ce persoane malefice sunt cei ce și-au permis să ne ”atace” geniala noastră ”capodoperă” (pentru că în mod cert toți cei ce nu ne ridică în slăvi sunt niște kileri care ne dușmănesc și au ceva personal cu noi, îngeri veniți direct din rai) drept care acum suntem îndreptățiți să umplem site cu ”martirajul” nostru ofensiv și cu înalta noastră ținută creștinească pentru că îi ”iertăm” pentru nesimțirea de a verbaliza ceea ce mulți au gândit dar au tăcut, și nu neapărat din înțelepciune!:))) Zău bre??? Chiar nimeni nu sesizează proporțiile epice ale unui ridicol absolut???
E un grup pe acest site care nu știe, sau se face că nu știe, deosebirea dintre niște noțiuni: între CRITICA unei creații și ATAC la PERSOANĂ și dintre PARTICULAR și GENERAL în configurația unei creații!
Pe acest site există opțiunea de a primi analize critice sau nu – dar atenție, ”analize critice” nu înseamnă osanale! Am observat că pentru majoritatea, dacă nu-i laudă la superlativ, înseamnă că cel ce și-a exprimat altă opinie, indiferent că este Criticul sau altcineva, devine inamicul public nr. 1 și se umple site de văicăreli și de ”justificări” precum ”altora le-a plăcut” și numai aceia sunt oameni ”sinceri”, cei care m-au plăcut! Se pare că acei care avansează astfel de bombe au un nou dicționar al limbii române în care noțiunea ”sincerității” înseamnă lauda creației personale! E ceva de noaptea minții ce gugumănii sunt invocate drept ”adevăruri absolute” emise direct de cel puțin un înlocuitor al lui Dumnezeu!.... Ar fi distractiv dacă ar fi un spectacol în unică reprezentație, dar când nu poți citi o creație a poeților de pe site sau a clasicilor fără să te sufoce văicărelile și martirajele puse în locul unde ar trebui să fie comentarii referitoare la acea creație nu țățisme de piață, începi să te întrebi ce mai cauți tu pe un site care începe să seamene cu o pagină de fb., unde interesează orice altceva dar nu POEZIA! Pe alte site aceste manifestări sunt taxate imediat de cei din adm. Care au două opțiuni: fie să șteargă comurile fie să-i dea afară direct pe vinovați. Pe Agonia ar intra direct la OffTopic, nu le-ar vedea decât cel ce le-a scris! Asta pentru cei ce confundă un site de poezie cu un site de matrimoniale, canapeaua psihiatrului sau mahalaua de la periferie! Pentru că e de noaptea minții să răcnești că vrei ajutor și când ți se semnalează o greșeală și ți se spune că poți mult mai mult să sări la gâtul Criticului pentru ”obrăznicia” de a crede că voi într-adevăr iubiți poezia și vreți să creșteți în frumos! Cu tot dragul față de el, are un defect major: crede că toți oamenii vor să evolueze! Sufletul lui bun nu vede decât înflorirea – nu știe că sunt și oameni care nu poartă în ei decât pustiul sub o coajă aparentă de viață, care vampirizează energetic tot ceea ce are seva care lor le lipsește cu desăvârșire – și care din păcate sunt cei mai vocali! Și dacă nu li se pune un dig în cale.....
Am impresia că pe acest site se pune ștacheta calității la nivelul firului de iarbă și se răcnește ofuscat că e prea sus! Eu știu că ”puțin ceri de la tine, nimic obții”! Cere foarte mult și vei obține ceva!
Și apoi goana asta morbidă de-a lua la purecat tot ce se scrie pe site și dat cu presupusul: a fost un atac la adresa lui y, și z a zis că, și x a răspuns că... – tot felul de mizerii la nivel de bârfă de țățici care au prea mult timp liber și nimic în cap, care transformă lumea într-un bordel în care fiecare e cu fiecare, fiecare se scuipă cu fiecare – conform propriului bordel interior!
Aș vrea să se înțeleagă odată deosebirea dintre ”particular” și ”general” în cadrul unei opere artistice! Există nenumărate studii bine documentate și exemplificate în domeniu, nu o să mă apuc eu să le reproduc aici! Am să ”traduc” doar pe înțelesul școlarilor de ciclul doi sensurile elementare, pentru că mi se pare inadmisibil ce multă vorbăraie fără rost și isterie verbală se expune impudic pe acest site pentru că nu se știe sau nu se vrea a știi înțelesul unor noțiuni!
Una din regulile elementare ale oricărei opere literare: ea nu este cv-ul nimănui, nici procesul verbal al unei acțiuni, nici jurnalul intim al cuiva! Opera literară își extrage subiectele din experiența directă a autorului, utilizează oameni, acțiuni la care a fost martor sau participant, dar odată intrată în laboratorul creativ al condeierului, el primește atâtea altoiuri (ale cunoașterii și personalității autorului) încât produsul finit ce iese de-acolo, arborele, mai are doar o infimă parte din sămânța de la care s-a pornit avalanșa creatoare! De ce există isteria asta a exemplificării citatului ”chelu își pune mâna în cap”? De ce atât de greu se înțelege că un autor înfierează o ACȚIUNE nu OMUL care a săvârșit-o!

Gerra Orivera
marți, 29 martie 2016

Partea a IV a

Noi oamenii, cu toții, putem face la un moment dat acțiuni reprobabile, ține de evoluție, de învățare – totul e să nu perseverăm în ele, și literatura are printre atâtea alte aspecte și pe cel de asanator! Cum spune C. Bronte în ”Jane Eyre” – ”pot să urăsc CRIMA dar să iubesc criminalul!” Cele două noțiuni nu se suprapun! Este una din lecțiile de viață pe care cu toții ar trebui să le învățăm! Și în loc să răcnim jigniți că cineva ne-a semnalat o greșeală, n-ar fi mai bine să ne corectăm? De ce folosim tactica parșivă a unora din dragii noștri politicieni care acuză ziariștii că le dezvăluie furturile, păsămite jurnaliștii sunt de vină că i-au prins în fapt nu ei că fură.... Prin mizerii de-astea vrem noi să evoluăm într-o artă a frumosului prin excelență? Și creatorul dă relief unor tipologii cu caracter general nu unor povești de buduar adresate cuiva anume! Ce atâtea patimi dezlănțuite cu uite cum m-a rănit ăla sau aia și cât de artistic sufăr eu ”în tăcere” după ce am lăsat comuri sub fiecare poezie în care mi-am arătat rănile mele! Adm. Dan – nu a vrut să facă chat în care să ne punem noi poaelele-n cap ca la șatră???? Lasă că facem același lucru în spațiu rezervat comurilor despre poezii – las că-i arătăm noi lui pectoralul nostru democrat căruia i se permite orice!!!!
Cum să nu ne simțim jigniți când ni se spune să studiem? Păi când – dacă noi avem cu totul alte ocupații decât poezia??????

Eu copii acum din Vasile Voiculesc și nu-mi pot reveni din uluială! Dacă nu i-aș fi citit biografia și n-aș știi că e decedat de mai bine de o jumătate de secol, că a mai pierdut și atâția ani prin pușcării, aș zice că e un tânăr și pătimaș poet al zilelor noastre, într-atâta modernism îmi inspiră curgerea versului său! Și câte figuri de stil folosește cu o măiestrie și o lejeritate rară! Întoarce, spiralează frânge înțelesuri ale cuvintelor, face niște decupaje în imagini care, mie cel puțin, îmi arată că și-a depășit cu mult timpul în care a trăit, cu siguranță și pe-al nostru! Și ce împletituri fabuloase poate să facă din cuvinte moderne și arhaisme din mediul rural cărora le dă valoare cosmică! ” Mute guri căscate, cer/ Vlagă pentru rădăcină”! Ai putea crede că folosește un ”limbaj simplu” , dar însăși scrisul fără figuri de stil care obține magia este cea mai mare figură de stil - priceperea cea mai înaltă! Ca și la modă - simplitatea este rafinamentul cel mai sofisticat și necesită șlefuirea cea mai dură și îndelungată.... Nu vă lăsați păcăliți de această ”simplitate”, au ars ruguri interioare peste ruguri ca ochiul interior să poată prinde acele ”imagini” fabuloase, și studiu mult asupra cuvântului să-i dai înțelesuri inedite! Este precum diamantul - cel mai transparent are caratele cele mai multe, dar câte erupții interioare a suferit mama pământ, câte dureri și dizlocări interioare ca să ia naștere această minune! Și șlefuirea iar și iar ca să poată străluci fantastic la mâna unei doamne! Priviți dincolo de val, oceanul! E covârșitor - însă numai ”simplu” nu e în absolut nici una din ”fațetele” sub care l-ai putea judeca! Îmbracă toate straiele- dar sub straie e un oțel călit în toate focurile pământului și cerurilor deopotrivă! Eu, care nu-s scriitoare de vers clasic sunt fascinată prin ce rime reușește el să creeze tablouri fastuoase din orice descriere a naturii geografice și umane, ce alegorii uluitoare care ne prezintă o cunoaștere a tuturor fibrilațiilor vieții! Sunt mari genii ale cuvântului și alții, dar îi știți din traduceri și e altceva! La un maestru de aceeași limbă cu tine îi poți urmări mai bine meandrele gândirii, îi poți ”vedea” mai bine ingredientele care au creat ambrosia ce te încântă și te-mbată pe tine!...
Să fiu bine înțeleasă: eu nu oblig pe nimeni să facă nimic! Îți răspund și ție Dănuța și oricui altcuiva nu-i e clar: nici eu nici poezia mea nu va fi nici mai săracă nici mai bogată, nici mai proastă nici mai deșteaptă – indiferent de îl citiți sau nu pe Vasile Voiculescu sau pe oricare alt mare poet! N-aveți decât să faceți ce vreți, inclusiv să băltiți în aceeași troacă de mahala sentimentală care n-are nimic de-a face cu sentimentele puternice – la același nivel va rezona și ”capodoperele” voastre! Dar să fie clar: fără să studiați câteva luni un singur autor până vă impregnate la nivelele cele mai profunde cu ritmul lui, cu muzicalitatea lui, cu filozofia lui – de fapt n-ați citit nimic! A ciuguli ca găinușa un bob de-aici altul de colo, a zgârma un pic ici, un pic în mușuroiul celălalt înseamnă a te păcăli pe tine însuți că ști opera cuiva. A te emoționa de o poezie nu înseamnă nimic! O emoție cum vine de brusc așa și dispare – și în urmă rămâne nimic! Studiați deci opera înaintașilor, impregnați-vă de ea și emoțional și mental – și dacă va fascinat de exemplu descrierea unui apus de soare, faceți și voi 20 de poezii cu apusuri de soare care să se deosebească între ele! Așa vă îmbogățiți și vă rafinați modul de percepție și emisie a unei ”simțiri” a voastre – și poate așa veți reuși să și transmiteți ceva care să și aibă valoare! Prin muncă de laborator, de culise, vă îmbogățiți, nu ieșind la rampă ca să trageți bâlbe penibile! Da Vinci a pictat zece ani la Mona Lisa…. Nu s-a repezit în primele 5 minute să expună!
Studiați limbajul, treceți de limbajul vulgar (nu în sensul de pornografic ci în sensul de ”comun” obișnuit! Studiați limbajul simbolic – care este o formă net superioară de comunicare (Biblia e scrisă în acest limbaj) și veți zgârma un pic în coaja mărului, un pic în adevărata cunoaștere, de substanță! Vă recomand să citiți un titan al acestui mod de cunoaștere, și care este și scriitorul meu
preferat: VASILE LOVINESCU (atenție: Vasile nu Eugen Lovinescu) care e discipolul lui Ghenon! Scrie dumnezeiește despre simbolistica vieții, noțiuni, escavări în adâncul adâncului..... După ce ai citit o carte a lui - n-o să te mai poți raporta niciodată cu ușurință la nici un cuvânt, pentru că ai să vezi Dumnezeul din el, abisul energetic și informațional din el, minunea din el! Și poate veți învăța să respectați cuvântul!

Așa că de veți vrea veți ține cont de ceea ce v-am zis, de nu nu! Eu rămân aceeași! Poate unii mă vor urî, alții vor sari ca înțepați de viespi – mi-e indiferent! Nimeni nu-mi va putea fura sau distruge nimic din ceea ce sunt – singura distrugere pe care o vor reușii unii va fi a lor înșile! Eu mi-am făcut o datorie față de conștiința mea să fiu împăcată că am făcut totul pentru a ridica măcar un pic calitatea site! De se dorește băltirea în mediocritate sau ieșirea din ea – numai voi hotărâți! Dar fără niște reguli clare și precise care să interzică alte manifestări decât cele legate strict de poezie și cultură și pedepsirea aspră a celor ce-și permit să facă hocus-pocus cu poeme și comentari, aci va fi o pagină de Fb nu site de poezie! Iar pentru cei ce declamă ”libertatea” lor de a face ce vor, le reamintesc că ”Libertatea ta se încheie unde începe libertatea mea!” Și când actul tău îmi anulează munca mea – e clar că avem de-a face cu un act de agresiune, nu de libertate!
Vă urez să alegeți ce vreți să fiți cu mintea luminată!
POEZIA!

Gerra Orivera
marți, 29 martie 2016

D-le Admin! Nici într-un caz nu socotiți că eu vreau să insist asupra propunerii mele. Deloc. Ați creat un site foarte bun felicitările mele cele mai sincere. De partea dreaptă sunt de-a dreptul încântat. Mi-ați lămurit și am înțeles totul foarte bine. Dar priviți și D-voastră comentariile. Sunt toate foarte frumoase. Rareori când mai străbate ceva(de obicei când poetul o ia de-a binelea la hăisa) negativ. Iată doamna Adina a postat două poezii. Mi-au plăcut și, bineînțeles, așa și voi scrie ca să știe și dânsa. Dar nu uit nici o clipă că acest comentariu va mai fi citit de alții. De aceea, eu, vrând să mai adaug ceva care m-aș teme că dânsa nu va fi așa încântată(nu știu caracterul fiecărui), știind că îmi vor citi comentariul și alții nu voi mai scrie nimic. Am câștigat eu vrând întradevăr să ajut pe cineva? Nu. A câștigat ea ceva dorind și ea să audă ceva mai CONSTRUCTIV decât laude cu jumate de gură? Nu. Câștigă site-ul cu ceva că eu am tăcut și voi tăcea. Nu. Dacă m-aș fi adresat d-lui Horlaci în privat, cred că și dânsul ar fi înțeles, mi-ar fi mulțumit din suflet, dar și eu aș fi fost foarte bucuros că am putut întradevăr a ajuta un poet bun. A câștigat ceva el? Nu. Am câștigat ceva eu? Da - învățătură, ca mai mult să nu mai spun nimic ce mă gândesc și îndeobște „treaba lor”! Din păcate , d-le Ștefănescu, mă doare să spun aceasta, necătând la partea dreaptă extraordinară, site-ul devine cu încetul o simplă pagină de facebook. Cu comentarii numai fericite, din păcate, nu fericești pe nimeni. Numai , poate, pe... da mi-am adus aminte de învățătura primită. Victor Bragagiu
P.S. Către doamna Adina eu întradevăr mă voi adresa, căci am așa posibilitate, în privat.
bragagiu
marți, 29 martie 2016

Am citit hotărârea domnului Critic Blând, și ca un om care eram de la început împotriva ideei acestea,vă gândiți posibi că ar trebui, pe semne, să mă bucur. Vă greșiți. Sunt nu mai puțin întristat. Dar hai să ne lămurim până la capăt. Am avut odată naivitatea să i-au parte la un concurs de poezie din România vreo trei ani în urmă. Bineînțeles că nici n-am fost luat în seamă. Dar când am citit ce poezii au devenit laureate, vă spun cu mâna pe inimă și gândiți-vă ce vreți:la o durere acută de cap, durere nebună de dinți, diaree, și un picior scrântit eu așa fleacuri n-aș fi scris. De altfel o poezie din cele trei ale mele de la concursul cu pricina este pe acest site„Luceafărul durerii”. Posibil mulți vor spune:S-a obijduit și acum latră. Posibil, dar repet cu tărie cuvintele de sus - așa n-aș fi scris!!! De atunci am zis bine merci oricăror concursuri și-s foarte fericit. Iată, de fapt, de ce nu vreau să iau parte la concurs. Acum vin iarăși la o propunere pe care am încercat s-o dau, dar fiind o ființă netrainică n-am susținut-o. Am fost pe un site unde era posibilitatea de a deveni cu cineva de pe site prieten. Puteam să-i scriu ce vroiam și el la fel. Voi lămuri. Domnului Rolea i-am făcut o observație, dar nu vroiam s-o dezvolt ca s-o vadă toți. Am fost nevoiți să ne legăm prin poștă și să ne lămurim. Sunt un om foarte nesociabil, dar vreau să spun că-s foarte mulțumit de rezultat. Am postat o poezie pe acest site și domnul Rolea, ori fratele Nicu(acum) mi-a făcut o mulțime de atenționări(prin poștă) la unele locuri. Le-am șlefuit cum am putut și am văzut cu ochii mei că poezia a devenit mai reușită. Domnule Administrator, d-le Critic Blând! Domnilor poeți care doresc să mă asculte! Nu s-ar putea ca să fie făcut un cerc unde să aibe acces numai cei ce scriu. De exemplu: eu devin prieten cu d-l Rolea. Numai el vede ce-i scriu(și numaidecât d-l Administrator). Eu postez o poezie pe site. „Dragul meu, ce părere ai?” El își spne părerea bună, rea o știm noi doi. Dacă el postează sunt DATOR să-mi spun părerea despre poezia lui. Repet DATOR. Dacă hotărâm împreună că putem a deschide părerile noastre și celorlați o deschidem și o văd numai cei din cercul de prieteni, adică autorii care sunt DATORI să-și dea părerea. Prietenii de tipul: Ce mai faci! Și cum etc. să fie interzise. Legăturile pe care le propun să fie strict numai pentru critică. Și ca să nu năvălim toți pe unul ca el să ne răspundă tuturor, ori să fugă unul pe la toți ca să afle părerea, cel care nu- și spune părerea despre poeziilor confraților să fie șters de acolo. Fiindcă doriți dumneavoastră ori nu fiecare are o părere. Dar repet pot avea 10 prieteni, dar mă pot adresa numai unuia. Cred că cei care vor întradevăr să crească vor părăsi pe cei care din „Ah, ce profund! Ah, nu e de pe lumea aceasta! De la Eminescu nimeni n-a scris așa”! nu mai ies. Mie personal mi-e rușine că am scris odată Adinei un comentariu puțin negativ și ea până acum îmi tot mulțumește. Nu e bine aceasta. Și încă un lucru. Aș dori cu aprindere ca domnul Critic Blând să poată la dorința dumnealui să intre în orice convorbire să-și spună părerea. Iar noi toți să acceptăm asta de la început. Cred că și lui îi va fi mai ușor și-și va vedea rezultatul mai evident. Ba mai mult aș invita întreaga comisie la aceste dialoguri. Dar, repet, ele trebuie să fie DIALOGURI. Și numai la propunerea ambilor convorbitori am putea deschide și altor membri din cerc accesul. Deci repet: numai autorii de pe acest site. Cititorii pot să-și spună părerea cum și-au spus-o până acum. Eu personal vreau să fiu AJUTAT nu lăudat. Mulțumesc pentru atenție. Victor Bragagiu
bragagiu
luni, 28 martie 2016

Crede-mă Victor, cuvintele Criticului nu conțin nici o ironie! Este un om cu suflet ales, curat, foarte iubitor, împătimit în ale frumosului și cu o capacitate uriașă de-a vibra ENTUZIASMUL! Într-o lume care pare a-și mumifica inima, să vibrezi la o așa intensitate entuziasmul, este o capacitate rarisimă! Și când nu cuplează acest mod al lui de a simți cu felul nostru sec și rece de a scana existența – ne trezim luați pe sus de un val uriaș și de o culoare indefinibilă, care ne lasă năuci! Are capacitatea spontană și firească de a vedea, ceea ce Osho spunea ”Cerul” din oameni, de a face abstracție totală de nori, fie negri, fie albi!
De-aceea a scris așa! Nu din ironie sau din orice alte interpretări! Și, sinceră să fiu, sunt de-acord cu el, deși n-aș folosi cuvintele lui! Fără îndoială, și eu am citit versuri la tine pe care eu le bag în categoria: ”noi nu avem nici o vină”! Acele clipe de grație în care nu știi exact ce se întâmplă: ori Dumnezeu coboară și scrie folosindu-ți trupul, ori tu urci până topești dimensiunea umană – dar sunt clipe de transă când apar mici ”bijuterii” pentru că El a hotărât să pătrundă în această dimensiune, să înalțe inima omului! Așa că puteți să mai temperați puțin rezonanța în inima dvs., dar oricum ele nu-și vor pierde esența de adevăr sub orice filtre ar fi puse!
Cu drag de versul tău, chiar de nu comentez! Citesc și apreciez ambele identități: și de poet și de traducător!

Gerra Orivera
vineri, 18 martie 2016

Dragă domnule Bragagiu, întregul meu respect pentru caracterul deschis pe care îl ai. Mă simt mândră să vă avem pe site, printre noi, mândră că te cunosc , fie şi la nivelul acesta virtual. Chiar eşti un om deosebit.
Vă fac eu o mică critică , aşa , la modul deschis care mă caracterizează şi pe mine.
Da, sunteţi un poet bun , v-am remarcat de la primele apariţii . Nu Urias, dar bun!
Se simte în poezia dumneavoastră dulceaţa poeziei ruse, şi asta e normal , având în vedere că traduceţi poeziile marilor poeţi ruşi şi le citiţi , iubiţi.
În poeziile tale, dragă Victor, eu întâlnesc destul de des o exprimare anevoioasă a limbii române , fapt ce m-a făcut să mă gândesc că în viaţa de zi cu zi vorbeşti în altă limbă. Să ştii că şi eu îmtâmpin aceleaşi dificultăţi , de aceea le-am şi remarcat , ele nefiind flagrante, însă se simt. Sau . cum să spun? Foloseşti limba română în modul vechi , dar atât de gingaş şi drag mie. Când te citesc mă plimbi în trecut , într-o lume frumoasă şi caldă.
Mai amintesc de acea semnătură a ta, care mie îmi pare că trage poezia în jos. Dar am înţeles de ce o foloseşti, deşi cred că nu poţi explica tuturor ce este cu acele rime jucăuşe :)
Versurile indicate de Critic sunt de o frumuseţe reală, eu nu cred că a fost ironic, nu...Nu mi-a făcut impresia aceasta până acum . Ştii , eu citesc o poezie şi vizualizez ceeace citesc...în acele versuri am văzut şi auzit! bătaia clopotelor care cheamă omul la sfat cu Dumnezeu . De ce eşti aşa nesigur de frumuseţea lor?
Uite, îţi dau exemple de versuri unde deşi nu aş putea spune că este greşită gramatica , exprimarea iese din normal:

Inima lui îi pendulează
Când înspre sus, când înspre jos.

Nu poate bucurii să strângă
Din țănțoșiri și înălțări

În spicul grâului e frică
Să nu se frângă de pe pai,

Sentința-mi pun c-un muc de rază
Că graiul mi-e trecut să fie.

Din calcule de substantive
Aud că în crăia-albastră,

aici ai o aliteratie , dacă nu mă înşel ...întâmpin o mică dificultate în a pronunţa, mă face să încetinesc vorba.

La poezia de la tema ce tocmai s-a votat eu m-am împiedicat de un vers .

Poate c-această chestiune....

Dacă ai fi scris ...cu această ...era altceva . În cazul de faţă se aude un pic a cacofonie...Posibil să greşesc.

Una peste alta , poezia ta îmi place, chiar foarte mult şi te citesc cu bucurie pentru că e luminoasă , frumoasă, caldă , mângâie. Deşi nu eşti Uriaş , dragă Victor...eşti cu siguranţă un poet bun, foarte bun , chiar dacă ai şi poezii slăbuţe pentru că nu mereu strălucim,nu ? :)
Eu sper să nu te fi supărat foarte tare şi chiar dacă asta s-a întâmplat eu te respect şi apreciez ca poet, dar şi ca om . Cu drag , Victor !
Adina Speranta
joi, 17 martie 2016

Stimate Critic Blând, stimați membri ai comisiei. Îmi cer scuze de la D-voastră, fiindcă, de fapt, vă admir(am mai spus-o și susțin aceasta). Din mine critic nu se va primi niciodată. Faceți un lucru minunat și lăsați așa cum este fiindcă e foarte bine. Iar eu... parcă am vrut să ajut, dar iată ce s-a primit. Îmi cer scuze. Vă rog, numai nu mi-o luați în nume rău.
D-le Critic Blând! Nu vă cunosc ca pe om, dar am văzut că încercați să susțineți pe cei de aici cel puțin. Am avut, uneori, cunoscuți care-mi scriau vorbe bune, dar... D-le Critic Blând, dacă aceasta e o răzbunare - ea e foarte dureroasă. Până acum veneam pe site cu capul sus, acum cu coada între vine. Chiar mă socotiți așa mărunțel ca să amețesc de cuvinte laudative? Chiar v-ați gândit că o să cad fiindcă, uite, mă, sunt URIAȘ?! În cinci ani de când postez n-am fost prea alintat nici cu cititori, nemaivorbind de admiratori, dar nu m-am simțit atât de prost ca după „admirația” D-voastră. Am postat aici bine-rău, îmi cer scuze, dar, spuneți-mi și mie cum acum să postez? Că, mai știi, cineva n-o să vă înțeleagă ironia? Eu, personal, vă stimez pentru munca D-voastră. Cinstit - nu mi-am dat seama cât vă e de greu și-mi cer scuze. Chiar și după această „admirație” stima mea nu s-a micșorat. Visam mai mult ca să fiu criticat(adică să mi se arate locurile slabe).Poate, pentru asta și postez. Ei - iată și „critica”. Nu m-am obijduit, credeți-mă(asta e foarte greu să o faceți), doar mă simt foarte incomod. Dar, nu-i nimic, cu ajutorul Domnului, trecem și de asta. Eu rămân sincer cu D-voastră. Domnul să vă binecuvânteze! Victor Bragagiu

bragagiu
joi, 17 martie 2016

Dragul meu confrate, HORLACI,

Comisia a desemnat poezia ta drept câştigătoare în această etapă. Te felicităm şi-ţi urăm să ai suflet poetic pe mai departe. Nu te supăra pe nimeni, scrie mai departe şi înfloreşte în poezie aşa cum crezi tu.

Dragul meu confrate, îți dau un exemplu frumos. Marele Nichita Stănescu are această poezie:

PUȘCA

Puşca este alcătuită din trei părţi:
Partea de sus,
Partea de mijloc,
Şi partea de sus.

Partea de sus este compusă din:
Partea de sus a părţii de sus şi
Partea de mijloc a părţii de sus şi
Partea de jos a părţii de sus.

Partea de mijloc este compusă din:
Partea de sus a părţii de mijloc şi
Partea de mijloc a părţii de mijloc şi
Partea de jos a părţii de mijloc.

Partea de jos este compusă din:
Partea de sus a părţii de jos şi
Partea de mijloc a părţii de jos şi
Partea de jos a părţii de jos

Dragul meu, dacă această poezie ar fi postată pe site, tu crezi că nu s-ar găsi confraţi care să atace? Garantez. Acum sunt milioane de oameni care citesc această poezie, ba, sunt convins, că ar da orice să aibă această poezie cu autograf. Aşa că: TE PREŢUIESC şi scrie.

Poezia ta a fost desemnată pentru tema trecută și așa va rămâne.

Acum aş vrea să rog pe dragul nostru prieten Victor, să vină în Comisia Critică, şi invit şi alţi membri să ni se alăture. Se poate propune o nouă Comisie, formată din trei membrii aleşi de confraţi, şi aceşti trei confraţi să trimită opiniile lor, urmând să fie centralizate de Critic, sau de orice altă persoană desemnată.
Dragii mei confraţi, este o muncă făcută benevol, o muncă ce s-a vrut să ajute, nicidecum să înfrâneze confraţii. Dacă se doreşte, se poate renunţa, numai propuneţi acest lucru.
De altfel, administratorul ar putea să pună întrebare în acest sens, cu votul DA sau NU.

AŞ VREA SĂ MĂ ÎNŢELEGEŢI CĂ FOARTE GREU MI-A VENIT ŞI-MI VINE SĂ CENTRALIZEZ OPINIILE CELOR TREI MEMBRII, deoarece
Comisia a fost formată de oameni ceruţi de Critic, abia găsiţi.. pentru că astăzi NIMENI nu se băgă la o muncă voluntară şi care pe deasupra mai primeşte şi critici.
Dar știam din capul locului cî vor fi atacuri, fapt pentru care am cerut sa fie și un clsament al cititorilor, și este foarte benefic acest aspect.

Oare, este mai bun sistemul numai cu votul confraţilor fără votul Comisiei? Orice se propune, se acceptă, orice se doreşte dacă se mai doreşte se acceptă.

Am fost extrem de bucuros, când a intrat în concurs COSTEL ZĂGAN, GERRA, VICTOR BRAGAGIU, BLACKS, STOMFF, CAMELIA ARDELEAN, HORLACI, ETC, ETC

Vă rog, în numele dorinţei de a creşte calitatea poeziilor şi analizei critice, CONTINUAŢI, şi formaţi o altă comisie, la vedere. Din suflet vă rog. EU, la rândul meu, simt poezia într-un fel aparte, trăiesc poezia într-un mod aparte, şi mi-ar fii foarte uşor să renunţ, ba mi-ar face bine să renunţ, dar oare, sufletul meu poate să doarmă liniştit când un elev de 17 ani postează şi VREA să scrie, eu aş putea să stau liniştit? Sau să-l atac? NU. Asta nu mai fac niciodată. Iubesc această formă existenţială numită poezia, şi sunt gata să fac un pas în lateral, în spate sau să tac. Eu de la stele am învăţat să tac, aşa spunea Esenin-ul nostru drag.

Cu privire la supărarea confratelui Bragagiu, eu îl înţeleg şi în faţa lui, în faţa versului lui minunat eu rămân MUT de apreciere.

Nu dau cu periuţa inutil, dar astăzi VICTOR BRAGAGIU, este un POET URIAŞ... şi mă justific mai jos:
Marii poeţi inventează flori de suflet, lumini cu flăcări uimitoare, bijuterii poetice etc, etc, şi un singur vers dacă citeşti îţi dai seama că eşti în faţa unui URIAŞ.

VERSUL ESTE:
‘’ Ca limba stranie de clopot Ce cheamă-un om la Dumnezeu.’’

Cu acest vers (versuri) din poezia SPICUL a confratelui VICTOR BRAGAGIU, vă sun cu toată cultura mea poetică: SUNTEM ÎN FAŢA UNUI POET URIAŞ!

Te îndrăgesc confratele nostru drag şi te rog: AJUTĂ cu înţelepciunea ta, cu experiená ta, cu tot ce ai tu mai curat și sfânt în suflet pe cei ce vor să scrie. Eu am făcut-o cândva, chiar cu preţul sănătăţii precare, dar i-am citit şi i-am îndrumat cât am putut. Tu, Victore, ești un om minunat, un om cum rar mi-a fost dat sa văd și acest lucru l-am constatat și din activitatea ta extra site. ESTI UN OM MINUNAT și sunt convins ca la tine și Dumnezeu vine sa te citească.

Sunt mândru că eşti pe site, sunt mândru de orice cuvânt al tău, şi orice ceartă sau sfat sau muștruluiala venită de la tine VA FI CONSTRUCTIVĂ.

Considerație şi voi, confraţii, hotărâţi ce trebuie să facem mai departe.

Vă preţuiesc pe toţi şi RĂUL poate fi înlocuit cu binele.

...................................
‘’ Ci din secvențe guralive
Spicul se clatină ușor
Când cu dureri de substantive
Și când cu verbele de dor. ’’

VICTOR BRAGAGIU- SPICUL

CRITICUL BLIND (autor)
miercuri, 16 martie 2016

Dragi colegi și colege

Cred că știți deja, pentru că am mai spus-o, pentru mine POEZIA reprezintă biserica unde sufletul aduce ode miracolului vieții, minunii de a fii, de a ”locui” în frumos! Sunt femeie și ca mulți alții fac și eu piața, cunosc PIAȚA și țățicile ce-și pun mâinile-n șolduri și bălăcăre cumpărătorul ce se vaită că-i prea scumpă legătura de ceapă! Fiecare din ele își are rostul ei, fiecare are farmecul ei, cu nuanță autentică sau peiorativă! Dar dragilor, să n-aducem PIAȚA în BISERICĂ! Știu că e primăvară și s-au pornit ”dezghețurile”, inclusiv hormonale, dar un pic de control nu strică, nu-i așa? Și o autocenzură a bunului simț! Celor ce au scăpat din vedere unde se află, le readuc aminte titlul dezbaterii ” Un pas mic pentru calitate, un pas uriaș pentru cultură”! E vorba de cultura spiritului, a poeziei, nu de ”cultura” ironiilor ieftine și a scuipăturilor stradale! Așa că eu zic, că ar trebui reconsiderate niște poziții! Altfel, înțelepciunea populară are o vorbă care spune: ”fiecare pasăre pre limba ei piere”! Și cei ce uită că ăsta totuși e un site de POEZIE nu de orice altceva vrea mușchiul democratic al altora – fiecare își pune o notă lui însuși când expectorează aici, nu la baie. reziduri!

Ocupată cu introducerea de noi texte în bibliotecă, n-am aflat că s-a deschis un nou concurs: de-a pusul poalelor în cap! Sper să mă înșel! Eu sunt o optimist incorigibilă!

P.S. Voi reveni zilele astea (pentru că scriu greu, știți) cu un com mai amplu, dacă nu se revizuiesc unele atitudini belicoase, care mă duc cu gândul la ofensiva pieței contra poeziei!

Păcat!

Gerra Orivera
luni, 14 martie 2016

PARTEA I

Dragi confrați.
Încercam să răspund deunăzi unor întrebări care frământă pe mulți dar cărora le-a dat glas Dănuța. În pagina ei am și răspuns, dar precum ne-a obișnuit, a considerat că e mai bine să-l șteargă (odată cu poezia), dacă răspunsul nu s-a potrivit așteptărilor ei. Se pare că acest site n-a depășit vârsta copilăriei, când cerem lucruri și apoi le aruncăm, vrem azi una mâine alta și ne dăm cu posteriorul de pământ când nu ne place jucăria pe care am primit-o, asta după ce am exersat îndelung jocul ”uite gâsca nu e gâsca”. Ce contează că specificasem clar că răspunsul meu, deși pus în pagina ei, este adresat tuturor confraților? Și că ne arogăm drepturi de proprietate asupra a ceea ce nu ne aparține, în speță darul meu pentru toți confrații?
Spuneam acolo….
De ce considerăm că e neapărat necesar să scriem la temă? De ce să legăm poezia ca entitate vie de o temă, de niște oameni pentru care chipurile scrim, sau de un site? Credeți că Esenin și Khayyam, prietenii noștri dragi, ai tuturor, scriau poezie doar așa că undeva ”s-a dat temă nouă..” sau niște prieteni așteaptau să le ridice niște osanale?
Spunea Dănuța: ” Gândiţi-vă şi d-stră... cum poţi creşte în frumos.. când nu ţi se spune unde greşeşti? Cum poţi rodi versul pe ramul frumosului.. când se citesc doar poeziile de la temă. ” Oare chiar așa este? Și înainte de temă n-ați primit comentarii și sfaturi pe marginea poeziilor mulți dintre voi, dragi confrați?
Poezia e o artă, așa cum e pictura, sculptura…. Numai că lucrează cu altă materie primă! Ce-ați zice de un sculptor care ar țipa toată ziua după ajutor când pune dalta să scoată minunea din piatră? Sau un pictor ce ar cere mereu indicații dacă să folosească ultramarin sau bleu pe cer sau pe floare, în colțul din stânga sau din dreapta al tabloului?!
Munca de creator presupune, sunt convins că știți și voi, închiderea în bula magică a visului tău! Și șlefuirea cu migală a propriului frumos, în nuanțele ce sunt accesibile sufletului tău, coborârea în inima lucrurilor, evenimentelor și stărilor în felul tău propriu! Aducerea la suprafață a diamantului brut și șlefuirea lui! Iar și iar! Fără grabă! De ce să cauți la alții ceea ce tu deja ai? Pentru că tu îți ești cel mai bun critic! Vezi ce te-a emoționat la Esenin, Rilke, Ahmatova, Rumi de ți-a topit suflețelul! Apoi mergi la poezia ta – observă dacă are aceleași elemente care te-au impresionat la marii tăi prieteni! Observă în ce fel poți pune tu în valoare magia vieții, în felul tău absolut propriu și unic! Înainte de a șlefui un vers însă, șlefuiește modul tău de a privi lumea! Citește și iarăși citește, analizează lumea care se scurge șuvoaie pe lângă și prin tine! Pune sub lupa inimii tot, mintea să-ți fie doar cârmaci! Nu corabie! Întreabă-te ce aduci tu, Dănuța, Mirela, Aurel, Vasile, Nicolae sau oricare ți-ar fi numele, nou, interesant, în modul de a privi și simți dimineața sau seara, o stare sau alta, ca cititorul să fie captivat de poezia ta? Ai văzut o altă culoare în bobul de rouă, ți-a spus firul de iarbă o altă poveste despre lume, despre tine? Dacă da, pune pe hârtie în vestmânt de gală, dacă nu…
Pentru că citindu-ți poezia, drag confrate al meu, cititorul nu trebuie să se-ntrebe nici o clipă, de ce ai simțit nevoia să scrii! Privește-ți poezia cu ochii unui cititor străin: ai văzut în ea acel ”altceva”, ”altfel”, ”altcum”? Ți-a inundat sufletul cu arome îmbătătoare precum o alee de tei înfloriți? Ți-a creat acea stare fabuloasă de înălțare și uitare prin pierdere a identității pe care ți-o dăruie contopirea cu iubitul/iubita? Dacă răspunsul este ”da” – pune-o pe site, dacă este ”nu” – pune-o în sertar pentru mai târziu! Dar răspunde-ți întâi la aceste întrebări! Sincer! Căci fără sinceritate nu există poezie!....
Abia apoi putem vedea unde șchioapătă versul, rima, ritmul – altfel pe ce să aplicăm o tehnică?
Iar mai apoi ar trebui să gândim că finalul n-ar trebui să fâsâie poema ci s-o pună în valoare mai bine!
Până să construim o casă pe care s-o arătăm tuturor, hai mai întâi să facem o casă funcțională, căreia să-i turnăm o fundație solidă! Casa noastră,POEZIA!

Consideratie
CRITICUL BLIND (autor)
sâmbătă, 12 martie 2016

PARTEA II

Cam asta scriam în pagina Dănuței cu gândul să ajut cât mai mulți confrați, care simt nevoia unui oarecare ajutor. Dar spre surpriza mea, nu a fost luat în considerare nimic din esența a ceea ce-am scris, ci toți au fost deranjați de formă! Pare-mi-se mi-am pierdut blândețea și văd că sunt acuzat de limbaj indecent! Confrate Horlaci, cuvântul incriminat în contextul dat nu-i deloc indecent, indecentă este interpretarea dată care duce în cu totul altă zonă decât cea a poeziei!
Am mai spus-o și cu alte ocazii, că finalul unei poezii ar trebui să fie exploziv, să dea poeziei o nouă dimensiune, dragilor! Și când bomba nu explodează ea se fâsâie – fără nici un alt sinonim în dicționar! La fel și bomba poematică. Dar când bombei florale îi lipsește ”fitilul talentului” care înseamnă 5% har și 95% sudoare (munca de șlefuire a diamantului brut presupune perseverență și dăruire, poate și sacrificiu), în loc de o explozie care să ne umple sufletul de jerbe de ceruri, se aude doar un fîsssssss…. Și indecent nu este sunetul scos de aceasta, ci să detonezi bomba fără fitilul corespunzător!
Se scrie mult, fără nici un respect față de slova pe care o punem să defileze pe Estrada Luminii cu sandalele pline de glod și cu rochița peticită – în loc s-o îmbrăcăm în ținută de gală! De ce? Pentru că se urmărește să se obțină doar lumina reflectoarelor și aplauzele, fără nici o investiție în ceea ce dăruiești lumii! Și lumina reflectoarelor nu ascunde ci reliefează glodul încălțărilor care vor să pătrundă în țara frumosului!

Și dacă numai asta urmăriți dragi confrați, miza voastră este prea mică. Și viața are atâtea aspecte care ne solicită atenția și energia, că nu mai trebuie să ne permitem o risipire fără nici un rost!

Obișnuiam să-mi termin comurile cu formula deja consacrată: ”Considerație”! Considerând că acei ce-și rup din timp să-l dedice frumosului, merită toată stima și respectul meu! Nu prea văd însă reciprocitatea! Câtă vreme există joaca asta bezmetică de-a uite postarea – nu-i postarea, uite comu nu e comu, nu se poate pretinde că există responsabilitate față de slova scrisă! Dacă darul făcut nouă ar fi fost pe hârtie, ni s-ar fi dărâmat ușile să ni se ia revista sau cartea în care ați publicat textele respective? De ce credeți că mediului virtual nu-i sunt necesare niște minime standarde și de decență și de calitate a expunerii în lumina reflectoarelor?
Să ne ascundem apoi lipsa acestora sub sintagma ”a fost o joacă” este jalnic! Istoria poeziei universale are niște ”jocuri” de-ale poeților fascinante, de-o înaltă ținută artistică! Dar ei respectau poezia! Și nici nu scriau poezie conform ideii năstrușnice că de simți, de scrii din inimă, nu ai nevoie de metafore, figuri de stil, etc.... petru că poezia ta va fermeca obligatoriu pe toți. Orice segment al artei, precum și orice activitate umană operează cu un anume arsenal tehnic, specific, care îi dă strălucire harului său. Credeți că un cântăreț ar ridica sala în picioare fără vocalize și tehnici de respirație? Că un arhitect ar putea face proiectul unei clădiri fără matematică și desen tehnic? Poezia operează cu metafore și figuri de stil! Punct! Că orice scriere, chiar perfectă tehnic, este moartă fără ardența interioară a trăirii – asta este o altă poveste. Dar să crezi că vei creea o operă valabilă fără niciunul din instrumentele tehnice ale poeziei – e o inexactitate! Chiar și cea mai simplă poezie de valoare, fără metafore, epitete – este ea însăși o alegorie care reliefează un tablou, o trăire, într-o culoare inedită.

Câtă vreme nu-i vom da poeziei tronul de regină, cu toate prerogativele și obligațiile acestei înalte demnități, acest site nu va fi unul de poezie, ci doar unul de socializare.

Vă doresc să vă înflorească sufletul în poezii superbe precum primăvara din voi!

Considerație

CRITICUL BLIND (autor)
sâmbătă, 12 martie 2016

D-le Administrator! Sincer, nu-s de-acum bucuros, că am dat această propunere. Chestia e că eu comentez din paște-n paște, iar să fac o observație la vreo poezie, nu știu, dar practic e imposibil. De aceea, să vă dau sfaturi ar fi nu numai ilar, dar și necinstit. Sunt din tipii ce„ îmi iau geamantanul și plec”. Postez de 5 ani și încă nu m-am dumirit de ce o fac. Am mai fost pe alte siteuri și le-am părăsit, nu de aceea că mi-a fost rău ori bine - pur și simplu. Azi, practic, postez numai la D-voastră, invitat de un cunoscut. Nu știu cât voi fi aici. Nu vreau să amăgesc pe nimeni. De aceea, cred eu, vedeți cum vă este mai convenabil D-voastră așa și faceți. Personal nu mă pricep în tehnicile acestea, iar să o fac pe deșteptul nu e în firea mea.
În fața domnului Critic Blând și celor trei membri din comisie nu am cuvinte. Dacă și citesc ceva, foarte des n-ajung nici la mijloc. Să citești de 3 ori! și apoi iar de 3 ori! Sunteți niște sfinți, domnilor!!! Știu că poezia mea e arhaică în ochii criticilor de azi și n-am practic nici o șansă, dar, mă repet - cred numai în comisie! Știți ce ma ucis odată? Pe o foaie de facebook(„prietenii” m-au înscris pe 20!) la o poezie a unui autor foarte popular acolo, dar pentru mine„ unul care trage mâța de coadă pe hârtie” citesc următorul comentariu scris de o domnișoară/doamnă:„ De la Eminescu încoace nimeni n-a scris așa ca tine!” Da, nu-s un cunoscător bun al poeziei române, am vorbit mai mult în viață în limbi străine, dar îndată m-am șters de pe toate paginile, iar apoi și de pe facebook. Vă gândiți că numai un comentariu prostesc am citit? Acesta, pur și simplu, a fost culmea. Disprețuiesc prostia spusă că în poezie modernă-învechită n-are a face, comentarii la ele de tipul:Profund!!! și așa ceva nu citesc. Iar D-voastră, domnilor, v-ați înjugat benevol la așa muncă. Sincer mă înclin în fața D-voastră. De aceea să cer ceva încă de la acești domni nu mi se întoarce limba. Cred eu, că d-ul Critic Blând să facă totul cum este mai convenabil comisiei. Am notat și eu această temă și, sincer, nu-s încrezut în notele mele, ce să mai spun. Cred în notele comisiei! Mulțumesc de atenție și-mi cer scuze de timpul răpit de la D-voastră!

bragagiu
sâmbătă, 27 februarie 2016

D-lui Administrator! Uneori, cineva, poate face o greșeală din neatenție(de exemplu a pierdut o literă) Poezia e frumoasă, iar tu-i spui: Poezia e frumoasă, dar ai scăpat o literă! Nu e prea bine, socot. Nu e mai bine ca să am opțiunea de a arăta comentariul principal, iar în cel pe care poate să-l vadă numai autorul să spun despre eroare? Dacă vrem să ne ajutăm reciproc, nu este nevoie de a răcni pe toate văile că-l ajutăm pe om. Am vrut să-i spun, de exemplu, d-lui Rolea ceva care l-ar interesa numai pe dânsul, și am fost nevoiți să ne unim prin poștă. Posibil ceva n-am înțeles într-o poezie. Dar sunt timid să întreb de față cu toți: Lămurește-mi, te rog! Și în afară de asta cred că cei care cu adevărat vor să ajute pe alții se vor simți mai liberi. Cum se spune :„să nu știe dreapta ce face stânga”. Și încă un plus. Oamenii sinceri de pe site se vor apropia, chiar devenind prieteni. Nu demult d-l Blacs mi-a observat o eroare, mi-a arătat-o și, după ce am corectat-o, a șters comentariul. Multă stimă din partea mea. Din păcate, am întâlnit tipi, care de-ți văd o greșeală o trâmbițează ca să vadă toată lumea ce înțelept este dânsul. Iar uneori, d-le Administrator aș dori să am și o discuție despre artă, dar în cerc restrâns. Sunt mai îndrăzneț să-mi spun părerea, care poate nu coincide cu părerea oficială, fiindcă știu că port un dialog cu un om înțelegător. Vă mulțumesc pentru atenție. Victor Bragagiu
bragagiu
vineri, 26 februarie 2016

Dragii mei , în primul rând îmi cer scuze pentru afişarea temei cu întârziere , dar nu am avut acces la internet.

Orice sistem, metodă de îmbunătăţire a calităţii poeziilor este binevenită şi este normal ca pe parcurs să fie observate diferite hibe...care însă se pot rezolva. Eu nu am nimic de reproşat Administratorului deoarece după câte am observat implementarea sistemului a ţinut cont de propunea făcută de către Critic.

Faptul că, de regulă, poeziile nu se citesc în cursul săptămânii pe măsură ce sunt postate ( aşa cum era de aşteptat) este normal să genereze o întârziere a votării. Deci, susţin ca votarea să fie valabilă o săptămână după ce tema nu mai este valabilă.

Dar, îmi spun părerea la modul cel mai sincer: sunt foarte dezamăgită! Am constatat că implicarea este aproape nulă. Nu este greu să fac un calcul al punctajului cititorilor şi să împart la 42 (atât cât are de acordat fiecare) ca să remarc că la o temă unde au fost postate 17 poezii au votat doar 15. Asta înseamnă că nici măcar cei implicaţi în temă nu s-au obosit cu toţii să îşi spună părerea. Dezolant.

Acesta nu este concurs, dragii mei. Este o incercare de îmbunătăţire a calităţii poeziilor. Să lăsăm orgoliile deoparte şi să concurăm cu noi înşine.Să vedem dacă putem să ne depăşim limitele. Tema nu este obligatorie, şi nu este obligatoriu ca o poezie a unui participant să fie excelentă, pentru că nu ne simţim în formă mereu. Dar participăm! Încercăm! Nu renunţăm la a mai scrie ...Dacă lăsaţi flacara poetica din voi să se stingă va fi greu s-o aprindeţi iar. Dacă ea va fi întreţinută , va deveni o vâlvătaie ...Ştiu foarte bine ce spun!
M-am consumat în comentarii şi eu am pierdut această flacără. am stins-o. Nu mi-ar părea rău dacă măcar aş fi reuşit să implusionez pe alţii.
Nu uitaţi, exerciţiul duce la perfecţiune ! Cum am scris de mai multe ori , de prea multe ori chiar , Tema Săptămânii avea rolul de a vă tine în vervă, evident pe cei care doresc.

Trec la alt subiect...Nu pot înţelege ceva: se postează poezii care nu au nici o justificare pentru a fi încadrate în temă. Având posibilitatea de a le scoate , am făcut asta cu riscul de a fi atenţionată.Încă nu s-a întâmplat aşa ceva, dar mă întreb: de ce sunt puse la temă? Ponderea mare vine din partea noilor veniţi pe site care nu au , probabil, idee despre ce se întâmplă pe aici :)...Şi iar mă întreb : cei care îşi rup din timpul lor pentru a vota nu sesizează că o poezie nu respectă tematica? La prima votare nu am apucat să scot poezia " Azadeh "...şi a primit voturi . De acord, e o poezie bună, frumoasă, îmi place şi mie, dar ce legătură are cu "Bazar sentimental"? Fac o paralelă ...la examenul de la facultate, la geografie am scris elaborat despre clima Terrei, deşi eu trebuia să scriu despre geografia României :)) De ce nu mi-au dat puncte examinatorii ? Că tot asta scrisesem şi la olimpiadă şi luasem locul 3. Oare pentru că nu asta îmi ceruseră ? Deci , dacă eu nu sunt atentă sau nu pot intra pe site să scot poezii neadecvate de la temă, ce se întamplă? O să apară 107 poezii aşa cum s-a întâmplat în decembrie din care doar 20 erau la temă? Şi vor fi votate? În detrimentul unei poezii , poate mai slabă, însă care respectă tema? Nu mi se pare corect.

Să fiu sinceră , eu m-am cam desumflat :)) Mă aşteptam să fie altfel , acest clasament să învigoreze , să existe ambiţia în fiecare de a fi mai bun, de a se depăşi pe sine...nu pe ceilalţi , să fiu înţeleasă corect. Dar, cine ştie? Poate din cauza timpului nu au participat mai mulţi. Acum votarea s-a extins până săptămâna viitoare. Aştept să mă uimiţi :)

Îl apreciez pe Victor Bragagiu care deşi a spus de la început că nu îi plac temele impuse , că forţeaza poezia , a acceptat provocarea cu sine :) Pentru că asta este : o provocare cu tine însuţi! Bravo,Victor :) Tot el a fost singurul care s-a implicat într-o discuţie despre poezie şi am savurat cuvintele scrise. Tot el mi-a spus sincer că o poezie de-a mea nu-i place . Bravo, Victor! Aşa este în viziunea mea un site de poezie. Discuţii despre poezie , fiecare să vină cu părerea şi cunoştinţele lui. Atunci te îmbogăţeşti spiritual.

Deci, respect propunerea Criticului şi o susţin cu toate modificările impuse de condiţiile actuale. Dar atât timp cât cei care se implică sunt puţini , nu cred că vom avansa.
Aş vrea să vă înştiinţez de anumite condiţii de pe alte site-uri de poezie : nu se scrie nimic fără diacritice, altfel ce ai scris nu se afişează. Dacă nu pui o virgulă corect poezia ajunge într-o rubrică a poeziilor nereuşite şi sunt slabe speranţe de a fi citită. Am avut surpriza să văd clasici la acea rubrica, din cauza unei virgule! Nu se acceptă comentarii laudative , doar cele ce analizează poezia. Aşadar , dacă tot încercăm să ne punem sufletul în versuri, s-o facem aşa cum trebuie, ajutaţi fiind de orice indiciu al calităţii poeziei noastre.

Gerra scrie cu greutate ,dar nu renunţă , se implică, pune suflet şi eu simt că o doare ce se întâmplă . Oare noi nu putem să ne implicăm mai mult ? Sau alegem să stăm deoparte şi să privim ?

Încă ceva : mulţi dintre voi sunt şi pe alte site-uri, alţii nu. Vă întreb : dacă site-ul pe care vă postaţi poeziile este o corabie care tinde a eşua , cine va mai citi poeziile voastre? Ori punem suflet şi ridicăm site-ul unde ne prezentăm creaţiile , ori îl lăsăm să eşueze şi eşuăm şi noi , odată cu el .

Vă îmbrăţişez cu drag pe toţi :)
Adina Speranta
luni, 22 februarie 2016

”Mi-e prieten Platon dar mai prieten îmi este Adevărul!”

Dragii mei confrați, mă-ndrept astăzi către voi să vă spun cu adâncă tristețe că astăzi mi-e Rușine! Trăiesc un profund și copleșitor sentiment de RUȘINE!
Mi-e rușine de mine, de comisia critică, de Criticul Blînd, de Esenin și de toți giganții poeziei, mi-e rușine de voi toți și mai presus de toate mi-e RUȘINE de măria sa POEZIA! Dar atât de rușine cât cuvintele sunt incapabile să cuprindă în carnea lor! Și asta pentru că iubesc viața și am puține lucruri pe care le urăsc! Unul este impostura!
Mi-e rușine de mine cea care a venit plină de vise pe acest site și care a muncit cât nimeni nu realizează, pentru a crește valoarea site, pentru că munca se cuantifică exact după cantitatea de energie investită! Acum, când totul pare se duce în derizoriu, mi-e rușine de visele mele!
Pentru ridicarea valorii site Criticul Blînd a propus acest Concurs săptămânal în ideea că spiritul competiției ne va ambiționa pe toți să fim mai buni, mai responsabili pentru cuvântul așternut în câmpul magic al virtualului! Ce am constat eu intrând să votez cinstit? Că se postează într-un entuziasm nejustificabil, fără nici un fel de grijă nici față de forma tehnică a textelor, nici de mesajul transmis! Texte fără diacritice, care arată că nu există nici un minim respect pentru limba română, care conține indubitabil diacritice, texte care nu sunt decât o înșiruire de platitudini care nu spun nimic, nu-mi ating nici inima nici creierul – așa ca să înțeleg și eu de ce poetul acela a simțit nevoia să posteze! Poezii care nu-mi spun nimic și nu-mi justifică în nici un chip timpul alocat citirii!
Și mi se face o rușine imensă de Comisia Critică care și-a luat obligația întru expansiunea frumosului să jurizeze astfel de texte, mi se face rușine de Criticul Blînd avid de noi frumuseți și nevoit să-și năclăiască ochii în poezii trase la xerox din care ieși mai sărac decât ai intrat!
Mi se face rușine de vecinătatea lui Esenin, Nichita, Eminescu – cum să pui astfel de texte lângă nestematele lor și să pretinzi că respecți spiritul Poeziei și pe oamenii aceștia care își rup din timpul lor prețios ca să citească înșiruiri ”de vorbe goale ce din coadă au să sune”! Eu sunt un om obișnuit, de curând intrat în domeniul poeziei, cu un strop de cultură, dar dacă mie mi-e greu să nu adorm la multe din creații – mă gândesc ce chin este pentru un avizat într-ale poeziei să suporte texte aruncate pe site doar de dragul de-a înnegri ecranul!
Mă gândesc câte spirite înalte am întâlnit pe acest site, câți oameni talentați și mi-e rușine de ei pentru că sunt în concurență cu nimic și de multe ori învinși!
Să mai pomenesc de condițiile în care are loc concursul? Sunt de acord că este ”de probă”, că orice început este perfectibil, că multe probleme devin evidente de-abia în cursul derulării proiectului, dar să te ascunzi sub umbrela acelui ”de probă” și să refuzi să iei în considerare niște nereguli evidente care transformă acest concurs într-o farsă ridicolă – mi se pare jignitor! Eu nu am auzit până acum pe nicăieri de vreun Concurs la care să ai posibilitatea jurizării ÎNAINTE de a se termina înscrierea textelor! Oameni buni, pe ce lume trăim, sau dăm măcar dovadă de un minim de seriozitate când participăm la acest proiect? Cum se poate să obligi niște oameni onești să citească într-o noapte toate textele participante și să facă și o jurizare corectă??! Criticul nu în forma aceasta absolut haotică a propus desfășurarea acestui Concurs! Iar textele care se postează luni dimineața până la postarea următoarei teme – ce faci cu ele? Autorii lor merită scuipați în suflet, numai pentru că tu nu numai că ai făcut un regulament aiuristic dar nici nu vrei să-l schimbi când îi constați deficiențele!
Pentru că se postează orice și oricum și oricât fără nici o responsabilitate la ce dăm drumul în univers, se vrea ca și jurizarea să se facă în aceleași condiții: repede și prost! Iute- iute mai provocăm o avalanșă, numai să bifăm o acțiune și să ne punem coroane că am făcut-o și pe-asta! Rușinos! Unu participă cu un text, altul cu șapte, unul este votat altul nu, ori că a postat prea târziu ori că s-a votat prea devreme --- trăiască democrația, nea Trahanache! Totul începe să semene a numărătoare a steagurilor din ”O scrisoare pierdută”! Să tot adunăm valori în jurul nostru în aceste condiții și să câștigăm respectul!
Nimeni nu are timp să mediteze asupra textelor, după o citire a poeziilor eventual și de câteva ori, pentru că se creează toate condițiile ca asta să nu se întâmple! Coroborat și cu o inegalitate a șanselor evidentă – mă întreb ce se urmărește și care e de fapt câștigul real al acestui concurs?! Nu cel declarat – ci acel subteran?! Sau totul este doar un joc infantil? Oare se uită că la acest proiect participă oameni sensibili, cu un potențial variabil care poate fi influențat hotărâtor de afecte, că poți strivi foarte ușor sufletul cuiva dar foarte greu înălța? Nu ar trebui să fim foarte atenți ce urmări au actele noastre – atât organizatorii concursului cât și concurenții?
Nu credeți că toți merită respect pentru munca depusă benevol? Concurenții să participe la un proiect cu texte de o calitate cât mai înaltă ceea ce implică insistarea asupra textului nu postarea în grabă a orice, iar jurații să aibă condiții optime de jurizare, nu doar un simulacru?! Dar pentru asta e nevoie de un cadru cu reguli cât mai clare și corecte! Suntem oameni maturi și inteligenți! Dacă acest cadru încă nu a apărut este pentru că niciuna din părți nu și-a lămurit încă total ce vrea de la acest site! Concurenții plutesc într-o zonă gri, în care nu știu nici ei de vor calitate sau doar aplauze și pupături, pentru că se știe, calitatea nu înseamnă neapărat laurii majorității! Organizatorii nu-s lămuriți încă dacă vor un site de cultură sau o pagină de facebook unde contează mai mult poza, reclama, aparențele și unde fiecare își arată pectoralii așa cum vrea fără nici o exigență a calității!

Gerra Orivera
luni, 22 februarie 2016

- II -

Să nu mă înțelegeți greșit dragilor, nu dezavuez nici una din activitățile umane, nici una nu e greșită, toate au rolul lor benefic în esență în arhitectura miracolului care se cheamă OM! Strict referitor la peisajul în care ne mișcăm noi, și eu am pagină de fb, și eu am postat acolo și poezii bune și ușurele de distracție, știu deci cum un text ușurel poate obține mai multe like decât un Shakespeare! Știu asta și nu mă supără! Știu că acolo funcționează alți parametri ai valorizării! Acolo contează sclipirea valului nu oceanul!
Dar aici suntem pe un site de literatură, în cadrul unui concurs de poezie menit să crească calitatea creațiilor! Ați declarat că doriți creșterea calității creațiilor – dar totul a rămas la nivel declarativ! Acțiunile – postările, jurizările la foc mare, lipsa totală de reacție la niște propuneri de mbunătățire a condițiilor de participare, sau respingerea unei dezbateri pe marginea problemelor depistate pe parcurs – mie îmi demonstrează nu numai o mare neseriozitate ci și o adâncă lipsă de respect! Față de munca Comisiei Critice, a Criticului Blînd, a tuturor celor ce votează și față de mine! De ce și-ar pierde timp și energie niște profesioniști să jurizeze în condiții de front o creație care nu aspiră (prin creatorii ei) la altitudinea crestei munților ci doar la aplauzele gloatei de la poale???
Și să nu-mi spune-ți că radiografiez greșit situația! Îmi amintesc de câte ori am văzut pe site reverențe, lingușeli, declarații și rugăminți de ”altoire” adresate Criticului Blînd! Și acum, când el vine cu niște propuneri de îmbunătățire a unui proiect care-i aparține și în care a investit timp și emoții, poate periclitându-și responsabilitățile sociale și sănătatea, îl tratați cu totală indiferență (cu o excepție) ca și când n-ar exista sau proiectul ar fi pentru progresul lui nu al vostru! Eu zic că ar trebui să vă fie rușine de atitudinea voastră față de el în această speță! Mie mi-e rușine că sunt colegă de proiect cu oameni care deși au potențial să fie minunați se manifestă infantil, fără să-și asume responsabilitatea acțiunilor! Adică de ce așteptați acum doar note de la el și în rest îl ignorați complet – când înainte îl asaltați de i-ar fi trebuit zece sosii să răspundă tuturor cerințelor?! De ce n-ar trebui să vă trateze și el la fel – adică ignorându-vă total? Adică voi aveți doar drepturi nu și obligații? Eu știam că într-un proiect toți partenerii merită și respect pentru investiția făcută (de timp și energie), măcar din bun simț dacă de altceva nu vă pasă!
Că eu am venit cu niște propuneri în cealaltă dezbatere deschisă de Critic și afară de adm. nimeni nu m-a băgat în seamă, pot accepta! Eu sunt o novice, un nimeni care scrie într-un fel greu digerabil și care nici nu și-a mărit numărul de ”fani” prin comuri și socializări ușurele! Având în vedere handicapul unei tastări foarte greoaie, am considerat că sunt mai folositoare site, culturii, introducând clasici în bibliotecă decât scriind comuri! Apreciez mulți condeieri de aici, dar pentru a îndeplini misiunea de mi-am luat-o față de mine, a trebuit să sacrific aprope orice altceva! Chiar parte din creația mea! Orice alegere în viață are consecințe, eu mi le-am asumat lucid! Dar că aveți o astfel de atitudine față de Criticul Blînd îmi depășește puterea și de înțelegere și de acceptare!
Nu credeți că ar fi timpul să aveți o atitudine verticală în primul rând ca oameni, apoi creatori și participanți la un proiect, și să vă priviți în oglindă și să vă răspundeți cu sinceritate cine sunteți și ce vă doriți și apoi ce datorați luminii din voi?!
Dacă vă doriți doar aplauze feibuciste, foarte bine, e minunat! Dar pentru asta nu e nevoie să consumați inutil timpul profesioniștilor. Care pot merge să-și vadă de treabă alături de creatori care au mai multe pretenții de la ei înșiși! Dacă vă doriți însă o calitate superioară a scrisului vostru, alta ar trebui să vă fie atitudinea! Indiferent ce vă doriți e minunat – dar aveți frumusețea interioară de a vă scana cinstit dorințele și de a recunoaște! Pentru a știi și noi cei ce ne simțim ca făcând parte dintr-o farsă de prost gust dacă vrem să mai facem parte din ea sau să facem alte alegeri! Nu știu voi cum abordați viața, dar eu una dacă merg la piață să cumpăr portocale nu vreau să mi se vândă mere vopsite în portocale! Dacă vreau mere cumpăr mere! Tot la fel vreau să știu exact la ce fel de joc particip – pentru a decide dacă se potrivește dorințelor mele sau nu! Știu, nu am speranța, am certitudinea că OMUL are puteri urieșești de a fi orice își dorește, de a face lucruri uimitoare și minunate! Dar din potențialitățile infinite – ce și cât alege să manifeste e decizia fiecăruia în parte, nota pe care și-o acordă fiecare vieții pe care alege s-o respire! În deplină libertate și pe propria răspundere!
Eu una decid și fac alegeri mature! Acum am sacrificat multe ore (nu are sens să vă spun cât de multe) ca să scriu acest răspuns Criticului pentru că-mi pasă de el, de voi, de acest site pe care l-am ales ignorând altele pe care sunt înscrisă de mult mai mult timp! Aștept ca și voi să faceți un gest de minim respect! Dacă veți ignora total totul ca și până acum, să nu uitați că și tăcerea reprezintă un răspuns grăitor pentru cei ce nu acceptă să-și trăiască viața oricum, la întâmplare! Am venit în fața voastră și v-am pus sufletul în palme cu încredere că voi atinge coarda cea mai înaltă a sufletului vostru de creatori! De aici înainte orice veți alege să faceți sau să nu faceți îmi va arăta și mie și lumii chipul vostru adevărat de sub fard!

Cu încredere că veți lua cea mai bună decizie, semnez
Gerra

Gerra Orivera
luni, 22 februarie 2016

Personal am primit ideea cu tema cu neîncredere, socotind că ea va forța poeziile, dar apoi am găsit în ea (pentru mine) un challenge(de versiunea românească a cuvântului nu sunt mulțumit). Apoi când a fost o năvălire a amatorilor de reclamă proprie, am vrut să abandonez postările, jelind-o pe Adina din suflet, că ea oarecum deveni un ostatec a propriei propuneri, dar cred eu, ideea d-lui Critic Blând, a salvat situația. (De altfel și aceasta eu am primit-o cu unele rezerve). Acum citesc că aceasta, de fapt, e un concurs. Posibil, dar eu voi continua să socot tema numai un challenge personal. Asta îmi dă mie o satisfacție că pot a scri ceva neobișnuit și neașteptat pentru mine. Atât tot. Iar cu calitatea... Până nu lucrezi singur din tot sufletul, până nu ești criticul tău cel mai dur, atunci luptă pentru primul loc. Eu, și mai departe, mă voi întreba pe mine însumi: Pot ori nu? Și acesta, socot, e cel mai mare câștig pe care-l pot avea aici. Iar locurile? E interesantă viziunea altor oameni. Aș prefera mai multe recenzii critice. Poate( către domnul administrator) s-ar putea cumva a face ca fiecare din noi să avem posibilitatea să ne adresăm și tete a tete. Uneori aș dori ceva să spun cuiva, dar să nu vadă și alții(bineînțeles ceva constructiv) Uneori nu e prea frumos când într-un comentariu trebuie să scriu o nuvelă întreagă. Mulțumesc pentru înțelegere. Doresc domnilor din comisie bucurie în lucrarea lor. Domnul să vă binecuvânteze! Victor Bragagiu
bragagiu
vineri, 19 februarie 2016