Pe culmea nopții zile pasc lumină
Le văd călcând ușor peste trifoi
Au apărut remorcile cu ploi
Și-au dispărut hultanii din grădină.
Un șir de nori apar de după lună
Cu brațe pline de-ntâmplări rurale
Ei sunt copiii străzii infernale
Și-mpart cu vântul soarta lor nebună.
La orizont apar frumoase toamne
Ca un reflux cu chip amăgitor
Regești fantome care-n aer mor
Dar nimeni n-ar voii să le condamne.
Din timp au mai rămas puține file
Și trec în zbor bătrânii ani, învinși!
S-au cuibărit în ochii mei aprinși
Cu scrisul lor râzând din apostile.
Nimic nu se mai pierde în mișcare
Nimic nu se câștigă în avans
Pe toate le amesteci într-un dans
Și totul se transformă-n întâmplare.
vezi mai multe poezii de: nichodin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.