Dilemă
Cad notele din partitura toamnei
Solfegiază vântul a pustiu
În frunze ard tristețile și Doamne-i
Așa de greu să simt că mai sunt viu...
Din ochii mei, dau lacrimi la icoane
Să plângă îngerilor aripile arse.
Mai scot un număr, azi, din milioane
Ce trăiesc drama vieții printre farse.
Mai îngrășăm pământul c-o speranță
Ce prea curând s-a stins și fără rost
Iar viața însăși, ajusă-i o creanță
A unui debitor prea laș, naiv... sau poate prost.
E rece, Doamne-n suflet, şi-i târziu;
Aud cum urlă-a neputință gândul
Și nu mai știu de-s mort sau de sunt viu
Ori doar un număr ce-și așteaptă rândul....
de Gabriela Mimi Boroianu
11.11.2015
vezi mai multe poezii de: Gabriela Mimi Boroianu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc din suflet! Mă bucură și mă onorează aprecierile dumneavoastră!
Gabriela Mimi Boroianu (autor)
miercuri, 18 noiembrie 2015
Frumos poem !
vindiana
luni, 16 noiembrie 2015
Cât de sensibilă şi cât de plăcută!! Atinge pe oricine
Banu.Mircea
luni, 16 noiembrie 2015
Ai scris o poezie care mi-a patruns adanc in suflet, felicitari
Ovi_Andro
luni, 16 noiembrie 2015