Ce schimbatoare e la munte
Lumina; cât ai scapara,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.
Si-un gând, un gând nebun îmi vine!
- Asa-s poetii uneori –
Sa ma avânt pâna la tine
Pe puntea asta de culori.
Cu fruntea de lumini brazdata
Sa urc tariile ceresti
Si, când nici nu te-astepti, deodata
Sa-ti bat cu degetu-n feresti...
Dar când sa urc, frumoasa punte
S-a darâmat, - s-acuma norii
Au tras perdeaua catra munte:
Nebuni sunt, Doamne, visatorii!
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Anghel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Strabate vechi hotare, impatimita frunte
A dealurilor prinse sub fald unduitor,
Smulgand spre cerul fraged, neasemuita punte,
'N amestec de lumine si vis lunecator -
Ca orisiunde, ruga-i, cu plete 'necacioase,
Pe-uni' codrul pravoslavnic, metania s-aduce,
'Naltat-a din izvoare, culori fermecacioase,
De ma purta spre calea cerestilor uluce!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 10 mai 2015