Paseste-ncet, sa nu destepti tacerea,
Coboara-ncet ca-ntr-un cavou pustiu
Si-ascunde-ti bucuria ori durerea,
Sa te presimt abia, sa nu te stiu,
Abia sa te presimt ca pe-un parfum
De floare scuturata timpuriu...
Caci pe-al tau suflet mândru, orisicum,
O clipa-am fost stapân... Paseste-ncet...
Nu turbura nici praful de pe drum...
Un clopot e un suflet de poet...
Nici rochia-ti fosnind sa nu-l atinga,
Sa nu se redestepte un regret...
Acum când izbutise sa se-nvinga
Si gândurile vechi sa si le-adune,
O, lasa-l în tacere sa se stinga:
Paseste-ncet... nici un cuvânt nu spune.
Caci de-ai vorbi, ca de subt bolti profunde
De pretutindeni, ca sa ma razbune,
Ecouri mustratoare ti-ar raspunde.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Anghel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.