Noi,Dimitrie Stelaru,n-am cunoscut niciodata Fericirea
Noi n-am avut alt soare ddecat Umilinta.
Dar pana cand,inger vagabond,pana cand,
Trupul acesta gol si flamand?
Ne-am rasturnat oasele pe treptele bisericilor,
Prin paduri,la marginea oraselor.
Nimeni nu ne-a primit niciodata
Nimeni,nimeni..
Cu fiecare indaratnicie murim
Si rana mainilor cauta painea aruncata.
Marii judecatorine-au inchis
Staruind in ceata legilor lor,
Pe fruntile noastre galbene au scris:
"Vagabonzi,hoti,nebuni.Lepadatii noroadelor.
Casa lor e temnita .Puneti lacate bune fiarelor."
Odata,poate,cu infriguratele zori ,vom sangera
Si spanzuratorile ne vor ridica la cer.
Dar ,lasa,Dimitrie Stelaru,mai lasa!
Intr-o zi vom avea si noi sarbatoare
Vom avea paine,paine,
Si un kilogram de izma pe masa.
vezi mai multe poezii de: Dimitrie Stelaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.