Te ştiu,te cunosc de undeva
Te-am văzut cândva
În altă lume,
Şi mi-ai lăsat adânci urme.
Tu cu părul cel moale,
Cu ochii blânzi şi de sidef
Cu mâini fine şi pale
Cu piept plin de voluptate.
Mirosul tău,din altă lume,
Îl ştiu,îmi îmbată nările.
Dinţi ca albe spume
De mare învolburată, ale tale
Sunt oare stelele de pe cer?
Sau tot din altă lume sunt
Aştrii blânzi ce mă privesc.Ce pot să cer?
Decât milă,sunt o fiinţă de pe pământ.
Nu mă oropsi cu magia ta
Venită din alt timp
Cu zâmbetul tău şi cu gura ta
Ce mă face să cobor în Limb.
În altă viaţă te-am văzut?
Nu cred!..în eternitate nu te ştiu,
Din timp te-ai rupt.
Cum eu inima mi-am învolburat şi scriu
Acum cuvinte şterse fără viaţă,
Pentru tine,mireasa mea din altă lume.
Nu pot să fiu din a ta spiţă
Nu sunt măreţ sunt om simplu.
Privesc cerul albastru ce toarce
O poveste din alte lumi.
Pe tine nu te văd,în ce
Văzduh ai mai respirat,în ce humi
Ţi-ai plimbat,tu, trupul tremurător?
Ard de dorinţă şi stăruitor
Spune-mi de unde te ştiu
Şi lasă-mă să mai scriu
Poveşti uitate din altă lume
Despre tine...
vezi mai multe poezii de: Alexandru Cristian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.