Din câte timpuri apari Tu?
Şi-n câţi atomi se răspândeşte
Cuvântul Tău de « Da » sau « Nu » ?
De dragoste, Te văd orbeşte…
Nu am nevoie să te strig -
Tu vii din orice dimensiune
Şi-n suflet pui şi cald, şi frig
Şi ştii să-mi spui oricând pe nume!
Nu ai nevoie să m-auzi
Ca să-mi asculţi, plăpândă, ruga,
Când ochii mei de plâns sunt uzi,
Sau când spre Tine nu mi-i fuga…
Am început aceste rânduri
Neştiind c-o să vorbesc cu Tine,
Crezând că-aştern doar simple gânduri
Puţin mai şlefuite-n rime,
Dar Tu mi-ai dat din trebuinţă
Să-mi fie joaca poezie,
Să mă-ntărească în credinţă,
Neştiind eu ce îmi trebui’ mie !
În marea Ta înţelepciune,
Nu m-ai lăsat nicio clipită
Să-mi pierd identitatea-n lume,
Chiar mintea mea de-i adormită,
Căci Tu în inimă mi-ai pus
Ce mintea nu poate cuprinde -
O dragoste de neapus,
Care din dragoste se-aprinde!
Nici timp, atom sau dimensiune
Nu pot fi stavilă iubirii -
Nimic vreodată n-o răpune:
Doar ea e stavilă muririi!
vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.