Din ospiciu
...
În țara ocupată de români
sunt nebun printre nebuni,
și fac multe nebunii
noaptea convertesc stafii,
ziua umflu la baloane,
nu te mai holba, mârlane!
să-mi fac buchet să pot să zbor,
pe deasupra tuturor
și să strig din toți plămânii,
sanchi, eu am numai doi
băi, unde-ați ascuns românii?
Iar dacă nu-s, ce suntem noi?
Noaptea să fac limonadă
și s-o vând apoi pe stradă,
toți vecinii să mă vadă,
la picioarele-mi să cadă
și cu mândrie să le spun
nu-s român, dar sunt nebun
nu-s nici prost, n-am făcut carte
dar am două doctorate
unul în psihiatrie
iar celălalt, despre prostie.
Și-am să vorbesc cu nebunii
băi, nu mai votați românii,
vă spun, votați-mă pe mine,
că sunt bun de președinte,
nebunul cel mai cuminte
sunt gata să iau mandatul,
să scot din belele statul,
nu statul ce-și face treaba,
ci statul statului degeaba.
Aseară m-au păcălit
mi-au dat pastile ca să tac
și-acum tac dar mă prefac,
de felul meu sunt vobăreț.
Sunt curios ce i-or fi dat
ăstuia ce-i pe mandat
și-are pe limbă părul creț,
care tace de nebun
de nebun, dar nu-i român,
cică–i neamț dar de pripas
de-i spunea odată sas,
dar eu cred că sunt minciuni
Doamne-ai milă de români
mai ales de cei nebuni,
care-au creier cât o nucă,
iar fără ei, țara-i pe ducă.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.