Din vise spulberate
Mi-e tare dor de ochii tăi,
De gura ta frumoasă,
Să colindam prin albe văi,
Să te întorci acasă!
Mi-e tare dor de iarna noastră
Când ne iubeam prea mult!
Încă o clipă glasul zării
Mai vreau să îl ascult,
Cum vântul spulberă zăpada
Şi-n ramuri se ascunde,
Cum uit de mine şi de noi
Doar câteva secunde!
Cum plâng iar nopțile-n livadă
Când stelele zâmbesc,
Păşind cu luna prin zăpadă
În geamuri se-oglindesc.
Tăcerea grea din nou m-apasă
Şi focul trist se zbate.
Aş vrea să te întorci acasă
Din vise spulberate!
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela