Dincolo de iarnă!
...
Și nu va mai rămâne nici urmă de zăpadă,
Cărarea va fi plină de urme de visare,
Și după-atâta iarnă, alt răsărit de soare,
Într-o lume nouă, va străluci-n livadă!
...
Nimic nu vom cunoaște, nimic nu vom mai știi,
Deși toate acelea ne fi-vor cunoscute,
Din visele cu aripi ce-au fost de mult pierdute,
Încă din vremea-n care nici nu eram copii!
...
Nici n-ar putea vreodată, mai minunat să fie,
Acel timp ce ne-așteaptă dincolo de iarnă,
Când vom păși-ngrădina în care-o să ne cearnă,
Din visele pierdute, doar flori de veșnicie!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.