Te-ai întors
timp ce am fost
să-mi tulburi împăcarea
cu cea care sunt
atâţia “dacă”
nasc clipele trecute
n-ai puterea să mă laşi
să nu-mi adun risipa
pe frântă ramură
la cap de pod spre nesfârşit
mi-e drumul deschis
dincolo de violet
oglinda reflectă
timp ce am fost
am să-i întorc spatele
cu inima prinsă
pe margine de vaiet
să mă hrănesc din tot
ce mai am
apusul neastâmpăr să-mi fie
până la ultimul respir
într-un “sunt”.
până când mă vor sădi
lutului rodire
să răsar
dincolo de violet.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.