* Mirelei Bănesaru *
vrem doar lucrurile comune
să-nvăţăm să numărăm până la unu
tragem de marginile opuse ale cerului
întotdeauna ceva rămâne pe-afară
uneori un ochi saturat de abis
picior cu arsură de rug în talpă curbează
spaţiul gândului
aşezarea în frici anodine
gârboveşte ziua când o prindem în palmă
cocoaşă de sare
pielea nu mai pictează stele
când inspiră printre zăbrele voluptate târzie
teritoriu inamic ne ocupă
materia îşi răsuceşte spirala codată
băltire în memorii de lut
în vise halucinante
rătăceşte identitatea întregului
zei de hârtie
ne duc răstignirea în spate
vibraţia doare
încarcerată
să păşeasă dincolo de zero
mulţimea vidă sau perfecţiunea cercului
erupe
marginea cerului subţiază visele noastre
învaţă să numere
unu...
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera