Să-ţi fiu altar nu moarte
am scos din geruri frigul,
m-am învelit cu vise
din lacrimi reci de toamnă,
în sângele zăpezii
mi-am botezat destinul,
doar că m-a stins un tremur,
mă ierţi frumoasă doamnă?
Să-ţi fiu inel nu clopot
am strâns în braţe luna,
din rugul ars din soare
am prins tăcerea-n flori,
s-a dezvelit şi cerul
strângând din văl cununa,
doar că m-a stins un fulger,
mă ierţi de două ori?
Să-ţi fiu etern nu jale
am scos din flăcări focul,
din luturi de cenuşă
făcut-am chip de fum,
mi-am strâns durerea-n zale
spălând de răni sorocul,
doar că m-a stins uitarea,
mă poţi ierta şi-acum?
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc frumos pentru voturile voastre!
Gânduri calde şi lin de suflet tuturor!
Doina Bezea (autor)
duminică, 15 mai 2016
Mulţumesc frumos balan pentru gând şi plăcerea lecturii!
Doina Bezea (autor)
marți, 10 mai 2016
emotie profunda printre randuri si versuri pline de inteles. Felicitari!
balan
marți, 10 mai 2016