ascultând tăcerea din
sfintele locașuri de rugăciune,
simt
adierile calde ale-cristalelor
în forma de spice de grâu,
ce-mi ating
genele.
iscodind tâlcul
prin-ntunecatul coclau,
al înfumurării,
amfiteatre revarsă-
pe scări fumigene,
dezgustul mășilor
din lut.
ascultând
bătăile fierbinți
ale timpului de așteptare,
ornat cu ofrandele veacurilor,
ating
respiratia cititorului, ce cotrobăie
prin odăile cărților
doar marea
neînduplecată-n marele ei zbucium,
la porunca Iubitorului de oameni,
domolește semeția , potolește ura.
punând cu evlavie
la picioarele noastre,
epavele trufiei.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.