Doar orașul oarecare
...
În orașul oarecare
În care cândva m-am născut,
Sub un mall, e o parcare
În care sunt mașini lăsate
În număr necunoscut.
Și în orașul oarecare
În care m-am născut cândva,
Am cunoscut-o pe cea care
A devenit soția mea!
...
Acel oraș a fost frumos,
Îl străbăteam ades pe jos,
În el am copilărit.
Acum e foarte-nghesuit
Plin de mașini și cetățeni,
Mulți venetici, puțini pereni
Iar eu, deja l-am părăsit.
Nu mi-ar plăcea să mai trăiesc
În orașul oarecare
Cu un mall peste-o parcare!
...
Și-orașul acela oarecare
În care-am spus că m-am născut,
Avea un iz patriarhal,
De aristocrat bătrân,
Curat, pedant și taciturn,
Cu miros de tabac bun.
Dar acel aer s-a pierdut
Într-un mall peste-o parcare!
...
Avea clădiri ca prin Paris
Cu balcoane-n fier forjat,
Și frizeria Ciufulici
Unde se tundeau cei mici
Și bulevard de promedadă
Și fanfară la estradă,
Doamne, era minunat
Orășelul meu natal
Cu aer patriarhal!
...
Spuneau de el că-i învechit
Că-i numai de pensionari
Și l-au stricat și l-au pocit
Și s-a umplut de venetici
De pricopsiți și cocalari!
...
Și-acum, totul e shimbat
Prea puțin s-a mai păstrat
Din urbea de odinioară.
E doar orașul oarecare
Cu un mall peste-o parcare!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.