Păpuși din pietre ce transcend bazaltul,
Cu farduri fărbuite din alge plutitoare;
Un lapte alb ca cercul din ochii unei acvile,
Îmi alăptează sânii cu pic și cu culoare.
Doctorul din plastic cu încălțări liliachii,
Cioplește buze, guri din cărămizi sparte;
Murale mări cu apusurile suspendate, gri,
Pe gât cu sărutări din adâncuri sărate.
Te excită albastru într-un colț de stâncă,
De-abia-i zărești tăcerea întreruptă,
De-un tremurat de vânt deasupra unui val,
Sălbatice întrupări de vis și viață ruptă.
Cârlige aurii înfipte drept în apa ne-ncepută,
Morgană neagră îmbrățișând omul de var;
Ninge într-un joc de palete o rară cornută,
Hârtie lăuză peste care se plimbă limba-apei.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.