Am căzut ca să mă prinzi,
Dar m-ai lăsat să cad.
Așa c-am căzut pân-am ajuns în iad,
Doar acolo te fac să mă mai auzi.
Flăcări ce mă ard, ca amintirea ta…
Doi îngeri stau chiar lângă mine,
Te așteaptăm toți trei, doar pe tine,
Să vedem cum mă puteți ajuta.
Cel bun îmi spune să renunț la noi,
Și nu știu dacă să-l ascult.
Cel rău vorbește dulce prea mult,
Și mă împinge în război.
Toți trei ne uităm spre pământ,
Te căutăm peste tot, nu te vedem.
Te-am văzut apoi în iad, nu ne surpindem…
Ai venit să-mi faci un nou legământ.
Chiar mă gândeam dacă mă lași de tot.
Și-n iad tot lângă mine ai venit,
Iar cei doi îngeri au înțepenit,
Nu s-au gândit la un vreun complot.
Ai venit să cucerim ce ne e drag, iadul,
Plini de păcate, fapte de neuitat…
Și de îngeri eu cu drag am profitat,
Aștepând cuminte ca tu să treci zidul.
Acum suntem doi îngeri puternici,
S-a meritat viața prin care am trecut,
Aripi și puteri nouă ne-au crescut,
Pentru totdeauna suntem veșnici.
vezi mai multe poezii de: Maria Tudor