Cu spatele la cultură
toată lumea te înjură
Și de mamă și de tată
și de ce n-ai fost odată
Și de ce scrii zău întruna
că poate stârni furtuna
Când vorbești de adevăr
ca de firul tău de păr
Numai el cică te doare
la vreo zi de sărbătoare
Numeri zilele cu anii
în cetatea Ghetsimani
Una cade într-o joi
alta-n banca de apoi
Adevărul pân-la ziuă
bate minciunele-n piuă
Fraților pe loc adio
Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.