Pe meleaguri geto-dace
viitorul s-ar întoarce
Că ne-a invadat trecutul
și ne duce surdo-mutul
Nimeni zău nu înțelege
patria e făr-de-lege
Patrioții toți ne fură
și din mână și din gură
Pâinea este vai nocturnă
și ne mână ca pe-o turmă
Hăis și cea carul cu boi
plin de toate și nevoi
Doamne zău ne-am săturat
și femeie și bărbat
Fiind mereu cică pereche
alergăm ca dați în streche
Și facem naveta zău
din spital iar la bulău
Și de-acolo-n cimitir
pensie de trandafir
Numai spinii ne-au rămas
și vorbirea fără glas
Costel Zăgan, DOINE DE(S)PUS LA RANĂ
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.