(1866 - 2016, 150 de ani de la naștere)
Cu-argint pe valuri cântă Sălăuța
Și plopi răspund în taină, cu ecou,
Pe mal cărări de colb își torc sălcuța
Iar mama-și duce-n spate bocceluța
Către Hordou.
Meleag de vis, de dincolo de vreme,
O simfonie-i satul, din zăvoi
Până la car, ce sub povară geme,
Și biciul șfichiuind în zori, devreme,
Pe lângă boi.
Dospesc în vatra veșnic vie drame,
Dușmancele din versuri plâng iubind,
Cu lacrimi înflorite în năframe;
Flăcăi ce-s gata-n poartă să deshame
Vin hăulind.
Nuntesc sătenii îmbrăcând Zamfire
În albul, feciorelnicul veșmânt,
Dar viața-și țese firul ei subțire
Și-o altă filă-i și-o altă rostire:
Noi vrem pământ!
Se-aleargă file vechi prin calendare
Și-afară ninge iarăși liniștit,
Colindă sub ferestre primitoare
Eroii toți în strai de stih și soare
A răsărit.
Și dacă n-ar fi fresca asta vie
Țâșnind din al istoriei izbuc,
Am fi mai goi și lumea mai pustie,
Dar satu-i nemurit prin poezie
De Coșbuc.
Simion Felix Marțian
vezi mai multe poezii de: Felix
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
O poezie ce se simte dincolo de cuvinte.
matilda
marți, 20 septembrie 2016
M-a bucurat poezia ta minunată
alice
marți, 20 septembrie 2016
Frumoase versuri ai reuşit..
Iustin
marți, 20 septembrie 2016
minunata poezie!
Dumnezeu sa va binecuvinteze!
cu pretuire,
danab
luni, 19 septembrie 2016
Frumos, felicitări !
M Horlaci
luni, 19 septembrie 2016
O poezie cum imi place mereu sa citesc,
Felicitari domnule Felix
estera
luni, 19 septembrie 2016
Fara cuvinte...
Doar superba
traian
luni, 19 septembrie 2016