Ce dor îmi e de tine, iarnă
Ca să te văd venind de sus
Cu norii pufoşi de zăpadă
Chemând copii la săniuş...
Ce dor îmi e de de vremi în care
Troieni se ridicau la geam
Troieni care sclipeau în soare
Jucându-ne... le dărâmam...
Eram cuprinşi de voioşie
Căci iarna.. la noi a venit
Pe cer, luna cea argintie
Se ascundea în infinit,
Cu trena ei, plină de stele
Cu bucuria noastră-n gând...
Purtând pe mâini visele mele
Şi ale tuturor, la rând...
O, dor îmi e de tine iarnă
Cu farmecul tău luminos,
Când ne-aduceai în prag de seară.
Mireasma unui brad frumos
Şi strânşi în juru-i pe-nserate
Cântam din piepturi de copii
De se mirau stelele toate
Iar cerul.. plin de bucurii
Era.. şi noi toţi plini de viaţă
De chiote.. şi veselii
Căci moşul ne zâmbea în faţă
Purtând sacul cu jucării...
Mergeam noi toţi copii-n vale
La colindat. Numai cel mic
Pierzându-şi cuşma lui, pe cale
Stătea în drum, nefiind, voinic,
Şi supărat nevoie mare
Că drumul îl va rătăci.
Strigându-i toti cu glasul tare:
"doar după noi, tu să te ţii!"
Şi ce se mai trudea sărmanul
Ca să-i ajungă pe ai săi
Ţinându-şi cuşma lui în mână
Să n-o mai piardă iar prin văi...
Doar raza lunii, blândă, bună
Trecea încet pe lângă noi
Şi ne şoptea: "vă ţin de mână
Şi luminez, calea-napoi..."
Îmi este dor iarnă, de tine
De clipele de altatdat...
Copil fiind.. au fost puţine
Dar nu le-am uitat.. nicio dat!
04.10.2015
Daniela Banita
vezi mai multe poezii de: danab
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc,
danab (autor)
joi, 08 octombrie 2015
Ce frumos, Dana... Îmi vine să bat din palme de bucurie, ca atunci când eram copil ! Am văzut și am trăit toate imaginile create de tine !
Cu drag,
mirimirela
luni, 05 octombrie 2015
Tare frumos gand de iarna! Dumnezeu sa te lumineze in continuare pentru a te ajuta sa ne dai astfel de versuri.
stomff
luni, 05 octombrie 2015