În palma nopții se destramă zarea,
Fâşii de cer se risipesc agale,
Pe geamuri aburite se lasă înserarea
Când fulgii de zăpadă se cern peste cărare .
Şi luna strălucește cu aripi nevăzute
De fiecare dată mai frumoasă !
Te cheamă , te atrage spre lumi necunoscute
Sa-i fii stăpân ,iar ea împărăteasă .
Obrajii rumeni visând se odihnesc,
În suflet de copil este tăcere .
Prin buclele de aur steluțe strălucesc
Iar ochii trişti ,iti cer doar mângâiere .
Mânutele sunt frânte de-atâtea încercări
Mai scriu înca o dată ,sperând că e mai bine.
Zăpada se aşterne la geamuri de prin zări
Şi nimeni nu-i acum să te aline.
Brăduțul stă la poartă ,e gol, nu strălucește ,
Ca un orfan te cheamă să-l priveşti!
Beteala veche o bagi în buzunar
Fugind afară să-l împodobeşti.
Fulgi de zăpadă în pumnii înghețați
Se sting precum un înger pe pământ
Şi rând pe rând din ceruri alungați
Plutesc uşor pe-o aripa de vânt .
-Ce mult aş vrea, în noaptea de Crăciun ,
Sa vii măicuță ,înapoi acasă !
Bunica-i tristă ,s-a culcat devreme
Şi a uitat scrisoarea ta pe masă .
Acolo,am citit cât mă iubești
Şi cât te zbati să-mi fie mie bine.
Nu mai vreau mamă, să mă părăsești !
Întoarcete-napoi din țări străine!
Nu vreau cadouri ,dragă Mos Crăciun ,
Ce să mai fac acuma eu cu ele?
Când toate visele ce-aş vrea să ți le spun
Sunt pentru mama,le-am ascuns prin stele.
Pe străzi luminile se-aprind
Şi-n suflet lacrimi mii te încălzesc ,
Tu ai rămas spre ceruri iar privind,
Gândindu-te la cei ce îți lipsesc.
Culorile se pierd ,ascunse în priviri,
Când visele se cuibăresc în gând ,
Mai rătăceşti si azi prin amintiri
Spre dimineti, când te trezești plângând .
vezi mai multe poezii de: Panait Gabriela