Mă mistuie un dor de libertate
Să nu depind de nimeni și nimic
Să fac numai ce vreau, dar cu dreptate,
Și până sus la cer să mă ridic.
Mă mistuie un dor de fericire
S-ajung în Raiul ce mi l-am dorit,
Să mă hrănesc acolo cu iubire
Și să nu gust din fructul cel oprit.
Mă mistuie un dor s-ajung acasă
Acolo unde știu că-i locul meu
Și unde grijile în prag se lasă,
Căci înăuntru este Dumnezeu.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.