Dorința mea e un sărut pe frunte
Din bicele lovind pe pielea Ta
Și-nfiorat de ce s-ar mai putea,
Să Îți prefac sărutul în grăunte.
Dorința mea e cântecul ce plânge
Pe lemnul de pedeapsă ridicat;
Aduc ca jertfă Mielul legănat,
În taină, între apă, vin și sânge.
Și când iertarea vine-n curcubeu,
Descoperind că eu am fost făptașul,
Să mă asculte-n hohote sutașul
Cum am ucis un Fiu de Dumnezeu.
Dorința mea să fie a Ta vrere
Până ajung la ultima durere.
vezi mai multe poezii de: Vimara
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.