Dorința
În vârf pe dealul depărtat
Pe creste , lunci şi neumblat
În lumea rece muribundă
Trăia un fiu de maică blândă.
Timpul trecea maica sa dus
Cerul o luase spre apus,
Măicuța la iubit nespus
Iar cerul şi apele au plâns.
Rămas orfan în lumea sa
Pădurea pe om îl iubea
Ursul cel brun îl apăra
Omul pădurii devenea
Seara pe prispă el ieşea
Cerul steluțe ia-răta
Dar una-i mai strălucitoare
Cu razele năucitoare
Zilele sale se scurgeau
Anii cei tineri se duceau
A doua vârstă se scurgea
Fiul pădurii moş era
Dar el pe prispă se ducea
În cârja lui se sprijinea
La steaua lui se închina
Şi- ncet steluța o iubea.
Văzând cum zilele plecau
Şi oasele cum îl rodeau
Inima-n dinți el şi-a luat
Şi la steluță sa rugat
Iubirea mea din depărtare
Inimioara rău mă doare
Căci te privesc de-o veşnicie
Eşti unică tu dintr-o mie
Tu nu ai seamăn sus pe cer
Şi ma-m legat fără să sper
De a ta rază luminoasă
De tine scumpa mea crăiasă
A ta privire nu-i un vis
Te-aş însoți şi-n paradis
Mă leg de soarta ta pe veci
De ale tale nopți ce-s reci
Spre tine mă îndrept iubire
Aici nu am nici fericire
Nici frate, soră n-am aici
Nici unchi ,mătuşă nici bunici
Cu mreaja ta mai cucerit
Mai amețit mai năucit
Primeşte-mă în casa ta
Căci te iubesc steluța mea
Steaua tăcea şi-l asculta
Însă nimic ea nu simțea
Ştia pe om ce-l aştepta
Şi la ureche îi şoptea
Aici e rece şi e noapte
Ce să-ți ofer nu am palate
Eu nu am simțuri nam păcate
Sânt doar statornică în noapte
Pustiu nemărginit ți-ofer
Te vei simți mereu stingher
Văzduhul este al meu destin
Chiar de-i mister este sublim
O sărutare nu-ți pot da
O mîngâiere chiar de-i vrea
Privirea mea n-ai so-n-tâlneşti
Tu pământean asta-ți doreşti?
Liniştea nopții sa lăsat
Peste pământul înghețat
Un bătrânel amorezat
Stătea pe prispa sa crispat
Te las pădure minunată
Te las tu floare miresmată
Te las izvor şi poieniță
Te las tu mică garofiță
Ursul cel blând sa aşezat
Lîngă stăpîn şi supărat
Urla la lună şi la stele
Dar în zadar ....urla la ele
Sa stins munteanul a plecat
Ursul plângea neîncetat
Unde-a plecat e la apus
Unde şi maica lui sa dus
Pe cerul nopții plin de stele
Două steluțe stau stinghere
Şi se mai văd încă şi-acum
Dar cine ştie a lor drum
Steluța mea din depărtare
Aici mi-e vrerea sus în zare
Din toate stelele o mie
Eu te iubesc pe veşnicie
vezi mai multe poezii de: peter222
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
îți mulțumesc stomff eu sânt un om simplu scriu pentru liniştea mea mai greşesc este adevărat o să încerc să mă corectez .sper să primesc sfaturile utile de la voi experții am învățat puțin la şcoală dar am o inimă mare şi vreau s-o dăruiesc astfel .Numai bine!
peter222 (autor)
vineri, 27 martie 2015
Pe langa greselile de scriere , sunt si multe fortari care nu prea trec neobservate la lectura. Incearca sa stabilesti o matrice in care sa de exprimi. Rimele sunt adeseaintamplatoare si fortate desi , daca ai cauta in suflet , ai gasi cu siguranta inlocuitori.
Scrie in continuare. Potentialul e mare!
stomff
vineri, 27 martie 2015
'' Cerul steluțe ia-răta'' .....'' Eu nu am simțuri nam păcate '' ....etc, etc
Nu au ce cauta aceste greseli in poezia ta.
Deocmadata: NU!
CRITICUL BLIND
joi, 26 martie 2015
bun venit. mult succes si atentie in viitor. Asteptam cu drag postarile tale
petrica_c
joi, 26 martie 2015