Soarele încet coboară
După munți, la asfințit,
Înserarea se strecoară,
Arșița s-a domolit.
Plaja s-a golit de lume
Am rămas numai noi doi
Stăm de vorbă, facem glume
Și-apoi râdem amândoi.
Lumini una câte una
Se aprind pe firmament
În curând răsare luna
În văzduhul transparent.
Ne-am întins acum pe spate
Și privim cum cad din cer
Două stele-nflăcărate
Care-n noapte tainic pier.
Și cu tremur în ființă
Privind spațiul infinit
Ne punem câte-o dorință –
Oare-a ta s-a împlinit?
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.