Dorințele albe - Dumitru Negrea
Poezie adăugată de: dumneg

    duminică, 07 mai 2017

Dorințele albe de la răsărit
Se-ndreaptă spre mine pe-o geană de zbor,
Întors iar din visul ce m-a urmărit
Prin noaptea prea lungă, în lume cobor.

Și vreau să descopăr mai jos de izvor
Pecetea tainei dintr-un alt început
Care-mi pusese peste pleoape zăvor
Ce nu s-a mai deschis pe ochi ce-au durut.

Prea mult am așteptat, dar aș mai fi vrut,
Veghind la apa curgând necontenit,
Să-mi spui dacă poți, când totul a trecut,
Ce a fost atunci și de ce n-ai venit.

Pădurea să cânte nu a ostenit,
Printre crengi uitate apar iar vioi
Peste pământul până mai ieri cernit,
Cu vocea subțire râd mugurii noi.

Când îl cuprinde în zori dorul de voi,
Din pustie se-ntoarce vechiul ascet,
Simțind că nu are azi alte nevoi,
Împăcat că totul venit-a încet.



vezi mai multe poezii de: dumneg




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.