DORUL STRĂMOȘESC
de Grigorie Roibu
Mi-e dor de țara ce-o iubesc,
Mi-e dor de neamul românesc,
Mi-e dor de limba frumoasă,
Mi-e dor de cei dragi de-acasă.
Mi-e dor să mai urc pe Ceahlău,
Mi-e dor să m-ascult în ecou.
Mi-e dor de susur de izvor,
Mi-e dor să văd un căprior,
Mi-e dor s-ating pământul sfânt,
Mi-e dor să mai scriu un cuvânt,
Mi-e dor de frați și de părinți,
Mi-e dor de plaiul cel cu sfinți.
Mi-e dor de foșnet de pădure,
Mi-e dor de munți cu creste sure,
Mi-e dor de bunicii cei buni,
Mi-e dor de glasuri de români.
vezi mai multe poezii de: lilianaroibu15gmail.com